Anul trecut am fost la Paris pentru concertul Madonnei. Mi-am zis ca daca voi avea ocazia sa il mai vad o data, nu o voi rata. Cred ca as mai vrea sa il vad inca o data si apoi mi-as lua DVD-ul. E un show pe care il apreciez si l-am savurat si aseara in ciuda provocarilor oferite de un oras fara un stadion adevarat.
Ma intreb daca putea fi organizat in alta parte. Daca exista un loc pentru 60.000 de oameni, cu acces rapid la metrou sau cu atatea cai de acces. Inca mai caut raspunsul.
Am citit multe comentarii pe bloguri despre concert. Era de asteptat. Si cum am vazut de doua ori concertul, pot sa spun ca am asistat la acelasi scenariu. Poate doar “Frozen” a fost altfel. De fapt, nu imi aduc aminte de piesa, dar varianta de aseara mi-a atras atentia in mod deosebit. Poate si pentru ca imi place mult albumul “Ray of Light“.
Momentul gipsy-spanish nu a fost creat pentru noi, asa cum au crezut unii. Cautati pe YouTube. Si la Paris, a urcat pe scena, a cantat, a dansat si apoi a plecat. Fara bis.