După mai multe ediții de TIFF, după contactul cu regizori, actori și oameni de film, mă gândesc ce ar putea să facă cinematografia noastră pentru a ieși din eternele povești comuniste. O idee ar fi să abordeze teme actuale, dar dacă mă gândesc bine, toate încercările recente au fost filme subțirele, simpatice, dar nimic mai mult. O altă idee ar fi ca filmul românesc să aibă un rol în educație. Nu doar a copiilor, ci mai ales a adulților, care au nevoie, se pare, mai mult ca oricând de îndrumare. Am deprins atâtea obiceiuri proaste și facem multe derapaje, care trebuie corijate.

M-am gândit la acest exercițiu de educație când am văzut cele trei producții UNICEF, care își propun promovarea egalității de șanse și lupta împotriva discriminării.

Vă invit să le urmăriți și voi!

Școala

O școală din România primește 47 de cereri de înscriere la clasa I. Directoarea înființează o clasă separată pentru romi și o alocă unei învățătoare tinere, apoi transformă o magazie în sală de clasă.

Spital

Lista de așteptare la medicul ginecolog e lungă. Unele paciente sunt amânate în favoarea altora. O femeie de etnie romă, însărcinată este ignorată zile la rând și examinată după mari insistențe.

Grădinița

O fetiță de etnie romă cu o dizabilitate minoră e dată afară de la grădiniță. Directoarea spune că nu s-a integrat deși fetița are prieteni și face progrese.