Fără intenție am declarat o mică furtună pe pagina mea de Facebook când am zis că tinerii din ziua de astăzi “nu vor să muncească”. Mă uităm la un grafic cu șomajul în țările Uniunii Europene și vedeam cum unul din patru tineri români (cu vârstă până în 25 de ani) nu muncește. Ca o paranteză, situația e mai gravă în Spania și Grecia, unde unul din doi tineri nu are un job.
Câțiva vizitatori de pa pagina mea contestau afirmația mea cu argumentul: “tineri vor să muncească, dar nu au unde sau nu vor job-uri pe bani puțini”.
Tema salariilor mici e veche de când lumea nouă în România. În anii ’90 și chiar la început de 2000, era și o criză de locuri de muncă, mai ales în noua economie, în domenii noi care abia prindeau contur la noi. Lucrurile s-au schimbat însă și astăzi sunt mai multe oportunități de angajare ca oricând. Rămân însă – în multe sectoare – salariile mici.
În acest context, aș vrea să aflu și alte păreri. E o problemă de a găsi sau de a accepta oferta actuală ori e o problemă cu munca în sine?
Nu știu dacă vi se pare relevant, dar poate fi o temă de gândire. Un sondaj făcut între americani anul trecut arată că doi din cinci tineri nu vor un job. Detalii în Revista Time.
Graficul de mai sus trebuie verificat si cu un economist inainte de a trage concluzii. De ce? Pentru ca spre exemplu Germania, Austria, Olanda, UK sunt toate tari in care locurile de munca pe sistem part-time sunt mult mai larg raspandite decat in celelalte tari.
De asemenea, Grecia a avut parte de o reducere a PIB de aprox. 25% in ultimii ani. Chestia asta s-a tradus prin somaj pe toate palierele de activitate. Pe langa asta, sunt oameni care sunt considerati someri, dar lucreaza in economia subterana.
Spania are o alta particularitate. La ei tinerii intra in campul muncii mult mai tarziu, de regula dupa 25 de ani. Prin urmare curba somajului se duce brusc in jos la ei pe intervalul 25 – 30 cand majoritatea isi incep viata profesionala.
In plus, conteaza si prezenta unei plase sociale (e.g. ajutor de somaj pentru absolventi de facultate), lipsa de reglementare a locurilor de munca part-time sau sezoniere.
Si da, chestiile astea influenteaza clasamentul.
Si da, sunt tineri care nu vor sa munceasca, dar din observatiile mele procentul e cam la fel prin toata Europa.
In acest moment pe ANOFM sunt postate 20763 de joburi iar pe Bestjobs inca 9612…meanwhile, doar din ASE Bucuresti (fara ID) o sa iasa 5979 de studenti anul asta…nici nu vreau sa stiu care e situatia daca iei in calcul toate facultatile din tara…
Problema e ca jumatate din cei care n-au loc de munca, nici nu cauta si nici nu ar accepta un loc de munca unde salariul ar fi minimul pe economie. Atata timp cat statul le da ajutoare de somaj, ajutoare sociale, nici lor nu le va veni prea repede cheful de munca. Daca vrei sa muncesti, muncesti!
Multumesc pentru punctele de vedere impartasite!
Cred că trebuie să ne uităm și la întrebarea sondajului american, nu doar la răspunsuri. Millenials (Generația Y) au alte aspirații decât generațiile de înainte, iar jobul la o companie nu este în topul dorințelor lor. Asta nu înseamnă că nu vor să muncească și/sau nu vor să se implice în activități care aduc un plus de valoare lor, societății, orașului. Dacă întrebi un Millenials dacă își dorește să aibă un full-time job… sigur că va răspunde NU. Deci întrebarea e greșită, pentru că el vrea să muncească, dar vrea să fie part-time, vrea să fie antreprenor și freelancer, vrea să fie voluntar (plătit) și așa mai departe.
Eu nu cred că tinerii români nu vor să muncească, în general. Sau că salariile sunt prea mici pentru ei. Eu cred că nu vor să muncească AȘA CUM ar vrea patronii/șefii lor (din generația X sau chiar mai în vârstă), la acele ore, în acele birouri, în acele poziții din companie etc. Cei care chiar nu vor deloc să muncească sunt, în cele mai multe cazuri, doar dezinformați sau neinformați.
Ca angajator eu întâi întreb omul care e jobul perfect pe care îl visează, care sunt pasiunile lui, unde ar vrea să fie într-o lume ideală. Întâi ascult și apoi văd dacă se potrivește cu ce am eu nevoie… Mulți angajatori nu ascultă ci doar impun o situație, o poziție în firmă, un job – așa cum îl văd ei necesar, nu cum ar fi POTRIVIT persoanei angajate. Și dacă ei forțează lucrurile conform viziunii lor atunci înțeleg de ce tinerii îi refuză și mai bine sunt șomeri decât să fie forțați să accepta o realitate pe care nu vor.
Se facuse si prin Romania un studiu cu privire la pozitionarea tinerilor fata de angahare si undeva pe la 5,5-6% din tinerii romani spuneau ca nu vor sa munceasca. Nu imi amintesc acum cine l-a facut, insa ma surprinsese cand l-am citit.
Am incercat sa angajez pt un job studenti – aveau timp flexibil, job simplu – compensare buna pt un student – si adevarul e ca nu vor sa lucreze nici cand sunt studenti pentru a acumula experienta.
Iar cand finiseaza facultatea fara experiente vor din start job bun cu slarii mari.
adevarul crunt este ca nu exista locuri de munca pentru tineri (desi cred ca in general, cam pentru toate categoriile de varsta) care sa fie platite suficient pentru un trai decent, la entry level.
in special in bucuresti – un student care ar putea lucra part-time fie isi baga – cum se spune – picioarele in facultate, si frecventeaza din cand in cand, cu riscul de a nu trece examene (si a plati restante / mita pentru promovare, ceea ce iar nu cred ca va convine celor care sunteti asa, legisti, sfinti, si niciodata ispititi), fie din banii pe care ii castiga asa nu acopera nevoile personale (chirie, utilitati, haine, hrana, transport.)
bineinteles ca unii sunt bine sustinuti de parinti, insa vorbim aici de cei care ar accepta un salariu mic pentru a-si rotunji veniturile si pentru a acumula experienta.
apoi, pentru cei care nu promoveaza bacalaureatul sau termina o facultate – forta de munca noua, cum s-ar zice… majoritatea slujbelor, pe langa ca-s foarte prost platite, sunt pentru necalificati si consuma foarte mult timp. dac-ai acceptat o slujba ca muncitor pe santier sau textilista intr-o fabrica la un patron, DACA esti platit cu taxele la vedere la stat, esti chinuit de dimineata pana seara (am auzit ca la textiliste li se cere sa faca ore suplimentare neplatite, ca sa atinga un target de produse, dar salariul e tot minimul pe economie, daca il iau si pe ala.) dupa 8-10-12 ore de munca fizica in niste conditii mizerabile, nimeni nu mai are energia si nici puterea mentala de a se duce sa-si mai caute un job mai bine platit. si nici experienta nu se acumuleaza la cazma si masina de cusut. oamenii aia sunt practic condamnati sa ramana la acelasi nivel pana sunt complet consumati de piata fortei de munca, fabrica se inchide, santierul se muta si il lasa pe respectivul in urma, cu sau fara eventuale familii cu tot. iar dupa ce traiesti asa cativa ani, descoperi ca vin alti absolventi fara bac sau de facultate care pot accepta si salarii mai mici, doar ca sa poata castiga un ban – si esti dat la o parte.
dezideratul asta ca absolventii de facultate sa aiba parte de locuri de munca bine platite de la bun inceput are sens in momentul in care intrarea – si parcursul, respectiv absolvirea facultatii – s-ar face meritocratic si nu numeric. dar romania s-a angajat prin abramburica si ceilalti abramburisti ministri ai invatamantului ca va creste numarul celor cu studii superioare, asa ca nu mai exista nicio filtrare. in loc sa-i trimita pe cei incapabili de a urma o facultate la strung si saiba (presupunand ca mai e vreo urma de industrie care sa le dea strung si saiba, ceea ce ma cam indoiesc a fi cazul…), scoala e practic obligata sa-i impinga pe toti in liceu, pe care il termina cam toti, fara bac (cazul 1 de cautator de loc de munca) sau cu bac, pe care ii impinge in facultate (cazul 2.)
singurii care ar putea avea o sansa buna la un loc de munca sunt medicii, politistii (pe astia parca trebuie sa-i angajeze obligatoriu, daca scolarizeaza un numar de tineri, nu?) si cam atat. restul trebuie sa se lupte cu sistemul PCR (pentru a intra la stat intr-un post caldut langa unchiul sau matusa) sau cu nesimtirea UNOR patroni, in special marunti, romani, care fac totul pentru a ocoli taxarea, chiar daca asta inseamna a oferi salarii pe sub masa pentru un loc de munca full-time si poate si cu ore suplimentare, dar trecut in acte ca part-time, si poate cu taxe oricum neplatite ani in sir (am un caz chiar in familie. din 19 ani de munca continua, apare cu taxe platite pentru 7 ani, iar in alti 4 ani apare cu contract de munca full-time dar fara contributii platite de patron. pe astia nu-i controleaza nimeni, nu? doar tinerii sunt de vina ca accepta orbeste un loc de munca, platit mizerabil si cu cerinte uriase de timp si implicare fizica sau psihica.)
nici nu ma mai apuc sa discut despre cazul celor care cauta loc de munca, insa au familie, mai mare sau mai mica, sau dependenti (parinti / bunici bolnavi) care nu pot fi lasati singuri pentru ca respectivii sa mearga si sa munceasca in alte locuri. CU EXCEPTIA plecarii in strainatate – cat ii tine sanatatea, merg vara-toamna la mere, capsuni, mazare, constructii etc, si apoi se intorg cu bani pentru restul anului. cand nu vor mai putea face asta, probabil vor primi pensia minima garantata sau, daca intre timp capata o dezabilitate, vor primi pensie de handicap. daca supravietuieste sistemul de pensii pana atunci.
bun, ma scuzati pentru toata peroratia, dar mi se pare ca prea mult se pune accentul pe cei care cauta – si nu prea gasesc – slujbe bine platite, si prea putin pe cei care gasesc CEVA de munca, in conditii proaste, cu salarii mici, fara nicio plasa de siguranta, de la o saptamana sau o zi la alta, si care, cred eu, constituie marea majoritate a celor care se mai angajeaza in romania, la patron. nu la stat. acolo… ne cam grecizam, daca nu ne-am grecizat complet deja.
As atinge si o alta problema: capcana intinsa tarisoarei asteia a fost PERFECTA. Sa ma explic: intr-o ordine fireasca a lucrurilor corporatistii de 35-50 de ani ar fi trebuit sa iasa pana acum (o parte) din sistemul asta si sa creeze la randul lor IMM-uri intre timp, care ar fi fost baza pentru joburi bunicele pt studentii de azi si pentru bani ce ar fi rulat 100% in tara si ar fi creat crestere reala. In schimb, ce s-a intamplat? Corporatistii de azi sunt prinsi pe roata hamsterului din cauza bulei imobiliare cu credite de sute de mii de euro, marea majoritate nu mai pot iesi din sistem si nici energie nu cred ca mai au ca sa mai intreprinda ceva, fiind de asemenea si generatia burnout-ului. Mai bine nici ca se putea ca sa fim mentinuti in mocirla forever !
Salut Cristi.
Nu am stat sa citesc ce au scris toti comentatorii, dar iti voi spune ce am observat eu ca angajat al unei corporatii, ca persoana care munceste de la varsta de 16 ani si acum are 30.
Sunt angajat Coca-Cola HBC de 5 ani, iar in ultimii 2 au tot trecut prin mana mea 10 tineri. (20 – 27 ani). 10 tineri care au primit un post pe timp de vara (4 luni), iar daca erau buni, posibilitatea de a primi un contract pe perioada nedeterminata in cadrul companiei. Din cei 10, doar 2 au beneficiat de acest lucru. Acum… motive pentru care ceilalti 8 nu au fost pastrati (in ordine aleatorie) 1. Din primele zile de munca, hop pe facebook si pe alte site-uri (nu ne place sa invatam ceva nou pentru a capata experienta in scurta perioada pentru care am fost angajati). 2. Au mintit la interviuri ca se pricep la calculator (nu cerinte de excel mediu sau avansat, nu cerinte de expert SAP sau alte software-uri dedicate job-ului… pur si simplu… cunostiinte PC) – Constatam ca ajungeau in fata PC-ului si habar nu aveau ce e ala un TAB in browser (restul e cancan). 3. Eu ca angajat Manage Self, dar cu atributii de trainer cand avem colegi noi si cand ii spun unui coleg nou sa faca o chestie simpla, primesc raspuns ca eu nu sunt seful lui (m-a bagat in ceata – mai nou se pare ca un trainer nu poate sa mai invete un angajat nou pentru ca nu e “seful lui” :D). 4. Munca in corporatie este prea grea pentru unii. A venit, a stat 3 saptamani si a plecat. A zis ca este prea greu sa muncesti 8 ore (cu pauze dese) pentru 2000 lei. (o mica ironie din partea mea).
Sincer iti spun. Eu chiar ma amuz cand vad interviuri de la targurile de job-uri iar tinerii spun ca angajatorii vor experienta si ei sunt studenti si nu au de unde. Raspuns e simplu: Voluntariat Voluntariat Voluntariat.
Ei au impresia ca experienta se considera doar anii pe care i-au muncit pe bani, cu contract de munca. Le este greu sa inteleaga ca experienta se considera orice forma de “munca” si ca e perfect normal sa treci in CV si daca ai prestat “moca” pentru x luni.
Sunt atatea de spus despre generatia noua. Toti vor sa aibe salarii mari din prima, masina de serviciu, smartphone ca telefon de serviciu, beneficii peste beneficii, dar fara sa fi muncit 1 zi in viata lor. Tot timpul aud scuza vejnica… Eu sunt la facultate, cum vrei sa ma impart. Uite ca eu muncesc si am facut si facultatea la zi si nu am mai murit. In viata sunt perioade cand trebuie sa dormi mai putin. Asa am facut eu. In loc de 8 9 ore de somn pe noapte, am redus la 6-7 si am avut timp si de job si de facultate.
Concluzia: Sunt lenesi si delasatori, unii dintre ei slab pregatiti. (parerea mea).
Parerea lor: Ei merita pentru ca se pricep si pentru ca facultate (wrong)
De final:
Mana intinsa care nu spune o poveste nu primeste pomana! Fii profesionist,ce dracu.
Faza e ca foarte multi tineri nici nu isi doresc sa munceasca. Ei vor sa faca foarte putine pe bani multi din primele zile ceea ce nu este posibil si nu este corect.
Daca muncesti si vei avansa, vei avea si ceea ce iti doresti.
Cred ca nu e vorba ca tinerii nu vor sa lucreze, dar din moment ce te chinui sa faci o facultate si un master e greu sa accepti o slujba unde primesti un salariu de 800-1000 lei….locuri de munca sunt, dar foarte prost platite care nu iti asigura nici macar un nivel minim de trai