Am citit in ultimele zile o serie de posturi despre “blogosfera”. Unele sunt foarte bine argumentate, altele sunt inversunate. Toate insa sunt bine intentionate. Cel putin asa cred eu. Pentru ca e subiectul momentului si pentru ca am simtit nevoia de a face un (ultim) efort pentru “blogosfera” (inainte de alege sa fiu parte doar din blogosfera mea – despre care o sa vorbesc in alt post), iata cateva ganduri asupra carora va invit sa reflectati un pic.
“Blogosfera nu mai este ce a fost candva”
Ar trebui sa ne intrebam daca exista o blogosfera in Romania. Serios.
Noi vorbim despre “blogosfera” ca despre o mare familie. In alte parti, termenul blogosphere este folosit in contextul unor studii si cercetari la nivelul unui anumit grup. E un termen superficial, nimic mai mult. Afara se vorbeste mai mult despre comunitati, iar multe dintre ele sunt afiliate unor asociatii. In US, exista The Association of Food Bloggers, Book Bloggers Association, Media Bloggers Association etc.
Ca sa vorbim de o “blogosfera” locala ar trebui deci sa avem o forma de organizare a blogurilor. Sa zicem totusi ca nu ne plac reuniunile. Avem nevoie insa de un set de norme la care sa aderam. De exemplu, The Association of Food Bloggers are un Code of Ethics.
Apoi avem definitia. The term [blgosphere] implies that blogs exist together as a connected community. Buuuun! Acum sa ne gandim cand a fost blogosfera noastra a connected community… Nu prea a fost.
Avem insa comunitati locale, dar ele reprezinta un alt subiect. Insa fara cele de mai sus si o conexiune intre grupurile din zone si orase, nu cred ca putem vorbi despre o “blogosfera adevarata”.
Despre “A-Listeri” si “Piscotari”
Daca nu incetam sa folosim acesti termeni, o sa ajungem chiar sa credem ca ei exista.
As vrea sa imi arate cineva A-List-ul! Este publicat undeva? Este recunoscut de cineva? Este general acceptat sau macar sustinut de cineva? … De ce vorbim atunci despre ceva ce nu exista?
Despre “piscotari” am mai amintit de cateva ori (aici si aici). Sa zicem totusi ca i-am intalnit pe la evenimente. Ei reprezinta insa o minoritate nedemna de luat in seama. Sunt foarte putini. Serios. Reprezinta 0,2% dintre bloggerii activi.
Sa ne gandim ca nu toti bloggerii sunt invitati la evenimente, deci ar fi vreo 10 – 20 de specimene in total in grupul “piscotarilor”. 20 din 10.000 bloggeri activi pe luna (conform ZeList Monitor). Cum spuneam, ei reprezinta 0,2% din “blogosfera”. De ce le dam atunci importanta?
“Blogosfera s-a basit”
Am sustinut afirmatia lui Cabral. Stiu povestea, stiu ce a vrut sa zica, stiu contextul. Si ma bucur ca a venit de la el. Vrea sa ne avem ca fratii asa cum mi-am dorit eu din primul moment in care mi-am spus “blogger”.
Si am facut multe pentru “blogosfera”. Inainte sa existe bugete, inainte sa existe campanii, inainte sa existe proiecte de bloggeri, inainte sa existe comunitati. Am facut intalniri, am initiat discutii, am organizat Webstock pentru “blogosfera” si am lansat sondaje si studii pentru a ne cunoaste mai bine, pentru a gasi un interes comun.
Am gresit. Si Cabral a gresit. Sau am fost naivi amandoi. Naivi sa credem ca un mare grup de oameni va dori sa fie numit “blogosfera”. Noi nu ne dorim sa fim parte din ea. Avem fiecare o agenda proprie. Daca reusim sa trecem de la interesul propriu la unul comun, atunci putem vorbi de un inceput de “blogosfera”.
Va urma!
(Mugur Patrascu are un punct de vedere interesant aici).
Hai sa dam mana de la mana sa cream lucruri de valoare si sa miscam munti de imposibilitati si va garantez ca nu vor mai exista nivele de blogerime ci vom fi vazut ca o masa de oameni informati, uniti si cu care nu te pui…
Asta cu A-list-ul e cam ca pornografia: nu o poti defini, dar toata lumea o recunoste cand o vede 😀
@ bogdan: Pornografia exista macar pe Wikipedia. A-List Blogger nu am gasit. Iar daca ar trebui sa facem o lista, ar trebui sa o facem dupa trafic-ul pe care il au pe bloguri. Si de aici intram intr-o alta discutie.
@val: Esti idealist!
Da, e un “defect” care mi-l asum 🙂
Salut, Cristi!
După ce ne-am şi văzut la #webstockro, chiar admir tonul articolului!
Cât priveşte organizarea, eu am lansat un proiect, la începutul anului. Am fost deschis şi am avansat nişte idei clare. Rezultat?
Te las să vezi şi singur:
Bloggeri de top
Aşa cum am zis şi acolo, e un proiect foarte greu şi necesită resurse umane care mă depăşesc cu mult. Dar şi obiectivul este cu totul altul decât un blog oarecare.
Acum poate se înţelege de ce am ezitat atât să public ceva alături de filmul cu Cabral. A căzut pe mine vorba lui, ca un tanc rusesc, în mijlocul unei săli de concert unde se cântă Chopin. Am prea multe argumente să-l susţin şi prea puţine să-l demontez.
Toate cele bune!
Şerban
Interesant punctul de vedere dar acum sa vedem si continuarea unde, sper eu, sa vedem si ceva sfaturi sau actiuni de viitor.
Deși îți citesc blogul de o bună bucată de tip, după cum probabil (n-)ai observat, comentez extrem de rar, dar acum chiar n-am putut să mă abțin.
În umila mea opinie, un blog nu e doar acel site în care scrii ce-ai păți, unde ai fost, cum a fost, ce-ai mâncat și ce-a ieșit. Pentru mine, un blog e acel site actualizat frecvent cu articole scrise de una sau mai multe persoane, afișate în ordine cronologică inversă.
Dacă se îndeplinesc aceste condiții, nu contează subiectul tratat. Tot un blog ai și tot blogger ar trebui să te numești.
În aceste condiții chiar nu înțeleg cum apar periodic prezentări, topuri și statistici în care sunt ingorați complet bloggerii de nișă (lalena.ro, de exemplu). De ce nu e considerată blogger? Că gătește sau fiindcă nu apare pe Zelist în primele zece poziții?
Nu este oare Zelist, la fel ca celelalte sisteme de măsurare a (insert something here), o unealtă de creare a A-listerilor actuali?!?
A-listerii actuali sunt, pentru “blogosferă” și nu numai, cei care apar pe la prezentări și spun la fel ca Vali Petcu “Am X unicii lunar și sunt pe locul X din primele 10 în top, de X ani!”, iar cei prezenți îi aplaudă.
Și da, văzând asta, pentru mine (și sunt sigur că și pentru mulți alții), A-listerii actuali sunt Zoso, Arhi, Chinezu, Alex M., indiferent dacă au un blog cu 15k – 20k de unici/zi mai puțin decât blogul unui bucătar. Nu poți aproba pe cineva care spune “Am cel mai citit blog de X ani!”, ca mai apoi să întrebi cine-s A-listerii…
Și da, cred că avem nevoie de A-listeri, dar consider că aceștia ar trebui să fie doar acei bloggeri ale căror articole sau campanii schimbă ceva în viața sau comportamentul cititorilor lor. A -listerii ar trebui să fie un exemplu de urmat pentru toți cei care au un blog, care vor sfătui fără să recurgă la înjurături, caterincă și amenințări. Abia atunci când vom putea vorbi de o blogosferă.
Chiar dacă îi apreciez din mai multe privințe pe fiecare dintre bloggerii pe care i-am menționat, majoritatea articolelor lor îmi dau de înțeles că urmăresc ori senzaționalul, pișcăturile și scandalul.
Cristian, am zis deja. Bloggerii A-Listeri in acceptiunea generala sunt cei care au cel mai mare trafic. In acest moment, nu exista o lista publica cu ei, deci nu avem un A-List. E corect ce zic? ZeList nu are nicio legatura cu A-List. Face altceva si are alta relevanta.
Ca eu am un A-List al meu si tu ai unul al tau, asta e altceva. Dar nu putem sa le impunem. Mai mult, nimeni nu a incercat sa faca asta. Sa impuna un A-List. Ar fi insemnat sa existe publicat pe undeva si nu exista.
[…] promovate de acestia si sa generam o implicare cat mai mare a “blogosferei”, de care vorbea astazi […]
Chiar mi-a placut articolul asta. Si da, se intampla ceva! Si pentru prima data cred ca nu e ceva orchestrat. Va urma, sunt convins!
O să creadă Vali că am ceva cu el fiindcă îl tot dau exemplu, dar dacă mă apuc bine de căutat sunt sigur că găsesc și cu alții materiale și înregistrări de la evenimente în care sunt numiți A-listeri, iar aceștia acceptă și chiar își asumă cu mândrie nemascată acest titlu, inclusiv pe blog. Iată exemplul de care vorbeam: http://bit.ly/16aLhqf
Da, e drept, fiecare avem un A-list propriu, și, după cum spui, e normal având în vedere că statisticile nu sunt făcute publice pentru a avea toți același A-list.
Atât timp cât se va întâmpla asta, orice blogger care-și pune un metadata cu “Cel mai citit blog”, va fi cel mai citit blogger din simplu motiv că ceilalți bloggeri acceptă sau ignoră acel titlu, fără a avea importanță motivul. Iar el va fi A-lister pentru toți ceilalți și tratat ca atare (înjurat, huiduit, apreciat, căutat, etc.).
Logica e simplă: dacă Coca-Cola are reclame în care dă de înțeles că e cea mai consumată bătură din lume, atât timp cât Pepsi nu comentează, înseamnă că-i adevărat. De aici și până la a fi considerată No. 1 de toată lumea, e un singur pas.
Cristi, articolul asta imi aminteste de 2009: http://www.pr365.ro/blogosfera-toata-lumea-are-influenta
Cristian, si eu am fost numit A-Lister, dar cum ziceam atat timp cat nu avem un A-List public, nu e cazul sa vorbim despre el. Cat despre folclorul de care zici, cred ca ar trebui sa intelegem mai degraba ca A-List a fost folosit gresit. Cei amintiti, printre care eram si eu, sunt recunoscuti fiecare pentru ceva si probabil au ca punct comun o experienta mai mare in blogging (de durata) si scrisul aproape zilnic pe blog. Cand niste oameni scriu zilnic, citesc bloguri, participa la evenimente si pastreaza o comunicare cu cititorii lor, acesti oameni sunt mai deosbiti de restul.
Iar la cazul Coca-Cola, Pepsi nu comenteaza pentru ca stie ca e adevarat ce zice Coca. Si nu o stie din reclame, o stie din cifre. CIFRE, exact despre ce vorbeam si eu ca nu avem.
Elena, cred ca a fost vorba de un sondaj atunci. Sa zicem ca e usor “atacabil”, insa daca te uiti overall, chiar daca arata o masura a awareness-ului mai degraba, aceeasi oameni de atunci “rocks” si 4 ani mai tarziu.
Insa cum ziceam mai sus, nu poate fi vorba de un A-List.
Nu de alta, dar nu o să avanseze niciodată ”blogosfera” când majoritatea care ”recomandă articole” fac trimitere către yoda, go4it, și alții care nu ar avea nevoie de promovare. Cred că se știe cine recomandă link-uri.
Există bloggeri part time care scriu doar atunci când au timp. Sunt mulți la început de drum, dar care, ușor, prind experiență și își pot perfecționa scrisul. Îmi e greu să cred că din 15 – 20 – 25 de articole, nici unul nu este ok pentru a fi recomandat.
De like-uri, tweet-uri și +1, ce să mai vorbesc. Rar dacă primești ceva. Majoritatea sunt speriați ca nu cumva să rămână fără trafic dacă folosesc butoanele pentru share.
Cristian a scris ceva interesant, dar la care se mai pot adăuga ceva chestii. http://cristianls.ro/2013/09/de-ce-e-bine-sa-comentam-si-sa-apasam-butoanele-like-recomanda-si-1-in-articolele-care-ne-plac/
Vorbesc strict de nișa IT… În fine, eu am spus ce aveam pe suflet. 😀
Cristian, era un exemplu, poate ales greșit, nu zic nu, dar poți înlocui cu “Brânză” și “Iaurt”.
@Alexandru Ionuț, fără supărare, dar se discută altceva aici. Cât despre link-uri de la alții, oferă și vei primi.
Lucrurile sunt simple si frumoase cat timp oamenii fac ceva din pasiune si nu pentru profit. In acel moment poti muta muntii despre care aud atat de des, dar cand “ti se urca la cap”, 90% din actiuni se transforma in aroganta, ingamfare si nu vezi decat partea materiala.
De aceea cred cu tarie ca bloggerii cei mai buni sunt, sau pot deveni doar cei care au un job, un salariu bun si nu isi doresc sa faca bani din blogging.
My 2c.
Cred ca avem 2 viziuni diferite ale blogosferei, Ciprian. Tu vezi blogosfera cum era la inceput, eu o vad asa cum e acum peste tot in lume. Exista evident si oameni care scriu din pasiune, dar exista si oameni care si-au lasat job-urile si scriu cu aceeasi pasiune, dar in acelasi timp au creat si un business in jurul blogului. Altfel, progres doar cu pasiune nu prea s-a vazut.
Nu cred ca este o problema de viziune, pentru ca am vazut acest lucru intamplandu-se multor oameni si nu se rezuma numai la bloggeri. Daca o spun “romaneste”, suna cam asa: Cand apare “foamea de bani”, pasiunea si motivele dispar in ceata, se evapora.
Blogger-ul roman nu stie sa investeasca intr-un blog cum nici afaceristul roman nu prea stie cum sa investeasca intr-o afacere, toata lumea vrea profit rapid si in primul rand profit cat mai mare.
Astia suntem in general si eu cred ca trebuie sa existe un switch mental inainte de a putea trece la un alt nivel.
—-
Si nu m-am nascut chiar de curand 🙂 asa ca,
Stiu ca exista oameni in lume care traiesc din asta si au in 90% din cazuri blog-uri de nisa, dar oamenii aceia au transpirat mult pentru ele, au un trecut in spate ce ii recomanda, au acumulat experienta pe nisa respectiva, au investit bani si timp = au construit ceva.
Ciprian, am blogul de aproape 8 ani. L-am pornit din pasiune si il pastrez tot din pasiune (chiar daca are acum si o latura comerciala asumata). Fac lucrurile cat pot eu de bine. Ar putea fi mai bune? DA. Are legatura asta cu faptul ca eu castig din blog? NU… “Foamea de bani” e un alt mit al “blogosferei”… Ce pot sa iti spun eu e ca sunt mai putini, mult mai putini cei care cauta activ campanii decat cei care sunt cautati pentru campanii. De aceea, “foamea de bani” e un mit fals. “Invidia de bani” e un alt subiect insa.
As vrea sa iti dau o tema de gandire… Te rog sa te uiti pe Mashable. Sa vezi ce continut este acolo si cat comercial implica. Apoi te invit sa vii aici si sa imi zici daca ei fac bine ceea ce fac. Iti reamintesc ca Mashable a fost pornit de un pusti cam in aceeasi vreme in care incepeam si noi (eu si alti cativa) in blogging. Sa imi spui daca tu crezi ca e o foame de bani sau de accesarea unor oportunitati. Sunt chiar curios.
Cristi, cred ca m-ai inteles gresit, pe tine te admir si te respect foarte mult si esti unul dintre putinii oameni care fac lucrurile sa se miste (nu m-am referit niciodata la tine), iar cu “invidia de bani”, daca stau sa ma gandesc un pic mai mult, cred ca ai dreptate si cred ca tocmai aceasta invidie generala este problema in Romania. In schimb tu insisti sa vezi blogosfera romaneasca “ca afara”, iar eu zic ca este o mare diferenta de mediu si mentalitate.
La fel cu Mashable, iti dau din nou dreptate si subliniez – Stiu ca se poate, dar sunt foarte putine cazuri la noi, iar clar cine nu stie sa profite de oportunitati este un fraier. Si din nou, nu te contrazic, doar ca m-am lovit foarte mult de mentalitati “romanesti” in ultima vreme si cred ca am o pornire, dar acest lucru nu inseamna ca nu exista si exceptii.
Eu nu vreau sa zic ca nu se poate ci doar vreau sa subliniez ca ar trebui inceput cu “lumina” si schimbarea mentalitatii (iar multe din schimbarile pozitive de pana acum ti se datoreaza intru totul), in plus YOU ARE DOIN A GREAT JOB! Numai ca ar trebui sa existe mai multe persoane ca tine 🙂 … si din nou, stiu ca exista dar se poate mai mult.
Un articol ce mi-a ramas in minte despre ceea ce vorbesc aici (poate intelegi ideea mea) – https://medium.com/octavians-thoughts/ff8c1a2495c4
Cristian, pentru tine asta se traduce așa: poți să ai 1 milion de oameni pe zi care vizitează spam-site-ul tău făcut pe platformă de blog, el nu e blog și nici blog a-list și nici cel mai vizitat blog. știu, n-am înțeles ce voiai să zici, sunt offtopic, bla bla. las-o baltă, fă-te remarcat prin ce scrii.
Vali, eu am mers pe acceptiunea din US. Acolo traficul face A-List-ul.
Acum ca un site face trafic prin metode dubioase sau ca Mashable pune articole cu “Ce colanti se poarta in toamna asta”, asta e alta discutie. Ce vreau sa spun e ca s-a creat un mit in jurul A-Listerilor, insa nimeni nu s-a oprit sa zica: Bai, astia’s eilistarii aia! Sa “puna mana” pe ei.
Daca ma intrebi pe mine cine in capul A-List-ului meu, iti dau sa iti vizitezi blogul! Dar e lista mea, iar eu nu imi bag si im scot in A-Listeri.
Stii, e frumos sa vezi cum oamenii te apreciaza (nu neaparat in mod real), dar apoi te intrebi: Auzi, asta de trolleaza despre cine vorbeste in propozitie?
Eu mi-am propus asa: De cate ori vad ca cineva zice ceva de A-List, il voi intreba: A-Listu’, A-Listu’, care-i A-Listu’? Sa vedem ce zice…
Ciprian, aprecierea e reciproca. Eu nu caut sa fac polemica, doar ma irita anumite mituri.
Am sa par ca filozofez, mai mult sau mai putin, insa daca intr-un mediu apar mituri (sau legende online) inseamna ca acel mediu exista, e viu si progreseaza. 🙂
Se fac lucruri frumoase in blogosfera, sunt multe proiecte care isi ating tinta fara ca succesul lor sa fie popularizat, lucrurile se misca, blogosfera evolueaza, progreseaza. Sunt multe proiecte realizate doar cu fonduri din buzunarele bloggerilor, fara ca vreo companie sa aiba vreo legatura. Si sunt de acord cu tine, Cristi, dar si cu oricine mai crede la fel ca tine, ca nu e bine sa etichetezi o multime doar privind cativa indivizi.
Pana la urma fiecare isi are propriul rol, cei care nu au un rol si-l gasesc in alte medii/domenii. Blogosfera este un mediu inca foarte tanar insa tinde sa se maturizeze.
In momentul cand se va intelege ca noi suntem blogosfera (de la mic la mare, de la tanar la mai putin tanar, de la popular la mai putin popular) si ca imaginea mediului acesta depinde de fiecare dintre noi, de toti cei care consideram ca facem parte din blogosfera, in momentul acela blogosfera va fi cu adevarat o forta puternica. Pana atunci insa, unii vor progres iar altii distrug munca celor ce vor progres, unii bat pasul pe loc iar altii ii acompaniaza. Intr-un final si unii dar si altii vor sa faca parte din blogosfera, insa nu stiu cum naiba se face dar de fiecare data cand trebuie sa afirme ca sunt bloggeri pun asta la final de prezentare, ca si cand nu le-ar place ce sunt.
In final, vorbesc prin prisma experientei MWB, oamenii vor sa fie parte din blogosfera, vor sa contribuie, vor sa construiasca, vor sa faca lucruri faine si muncesc cu entuziasm pentru asta. Eu cred ca tot raul e spre bine si ca uneori lucrurile trebuie lasate sa mearga si de la sine. 🙂
@vali, o să încerc să fiu mai clar, că te faci că nu înțeleg:
Dacă pun pe birou o pancartă cu “Expertul firmei”, iar colegii nu comentează nimic la vederea sa, toți cei care vor intra în birou vor crede că sunt expert.
Și da, scuze pentru exemplul ales greșit. Trebuia să fiu mai clar.
Iar din afirmația ta eu deduc un singur lucru:
Blogger e acela care scrie despre tot ce-l taie capul (programe, mâncare, colinde, finanțe, politică, gramatică, șamd.), că deh, e bun orice aduce vizite.
Blogger nu este acela care scrie doar despre programe, mâncare, colinde, finanțe, politică, gramatică,). El este spammer.
Eu am citit articolul tău aseară şi mi-a rămas în minte chestia asta cu asociaţiile. Ştiu că există agenţii şi clienţi ai agenţiilor care nu vor să mai dea produse dacă bloggerul a scris de rău ceva. Uite aici i-aş vedea eu utilitatea. O asociaţia a blogurilor tech (dau exemplu ăsta pentru că asta mă doare pe mine). Se vine acolo o dată pe lună şi se zice: “Băi, eu am scris că laptopul ăsta e nasol şi ăia de la agenţie/firmă nu mai vor să-mi trimită nimic”. Bun, atunci nu mai acceptă nimeni campanii de la ei timp de o lună. Bineînţeles, ar trebui să cadă toţi membrii asociaţiei de acord că articolul ăla n-a fost scris cu rea intenţie. Visez frumos sau e doar o idee proastă ? 🙂
Revo, a existat o intentie in zona tech, nesustenabila insa. Nu e nevoie de o asociatie, doar niste bune practici asumate.
[…] sa se intample, e pe vine, dar nu-mi place, culmea! Pe tema asta, zis-a cate ceva Cabral, Zoso, Manafu, si cumva se leaga treaba asta si de scriitura lui Petrean de azi. […]
Cristian (nu mnf), ar fi fost bune aici de dat exemplu articolele alea mizerabile scrise la adresa mea și a blogului meu. Sau, de ce nu, articolul ăla despre recuperarea de date de pe ssd, că și ție ți s-a întâmplat fix a doua zi după ce am scris eu.
cât despre spammeri, da, dacă ai zeci de mii de unici și 1-2 comentarii pe articol, ghici ce? 🙂
asta e greu de înțeles pentru unii. poți să fii a-lister cu un blog cu 6 unici. serios. administrez un blog a-list cu 6 cititori, printre care sunt 3 directori de online, 2 neveste de directori de online și o doamnă trecută de 60 de ani. influența pe care acel blog o are e de mii de ori mai mare decât cele trei siteuri ale tale. dap. m-am uitat pe nib.ro, in 3 pagini ai un singur articol care are comentarii. de aici incep problemele tale și le putem discuta in amănunt dacă vrei să accepți că faci spam și nu vei avea niciodată influență în online în felul ăsta.