La Social Media Meet-Up am tinut sa fac cateva observatii legate de blogosfera. Profit de blog acum sa vorbesc de una dintre ele.
Pe la inceputurile blogosferei pe care o stim astazi, circa 2006 – 2007, legatura intre bloggeri era foarte puternica. Scriai ceva pe blog si iti gaseai mesajul dus mai departe de alti bloggeri. Mie imi placea foarte mult fenomenul. Astazi vezi destul de rar acest lucru.
Twitter si Facebook au avut aici un rol important. Au devenit doua canale pe care poti da rapid feedback sau share, retweet ori mai simplu, like. Un post pe blog insa cere un pic mai mult efort. Cred insa ca legatura aceasta intre bloggeri are alte cauze. Iar una dintre ele mi-a fost sugerata de un comentariu pe blogul Simonei Tache:
“Asta e o campanie cumva, că am mai văzut la cineva subiectul ăsta pe blog!”
Credeti asadar ca multi bloggeri nu mai preiau ideile altora din motivul sugerat mai sus? Eu nu sunt convins, dar mi-ar placea sa aflu parerile voastre.
Ultimele mele doua posturi sunt pornite de pe alte bloguri si mi-am propus sa mentin aceasta practica. Este un mod de a saluta calitatea sau frumusetea ideilor intalnite si in acelasi timp o cale de a genera nou continut pe blog.
catalin a exagerat putin in interviul ala. e un om foarte citit si cu niste idei tari, insa noi traim in realitatea asta, iar eu prefer / incerc sa mi-o fac mai buna. si daca pot sa o fac bine si pentru altii, so be it!
faza e ca niciun blogger cu vechime, cu campanii, cu piedestal in agentii nu a zis: bai, io sunt mare si tare! faza e ca altii, mai la inceput de drum, mai in umbra, mai nu-stiu-cum au zis: bai, voi astia mari!
si da, iti place sau nu, zoso e cel mai bun. dar o zic eu, nu o zice el! asta cred eu. asa il vad eu. si pot sa am voie sa cred si sa zic asta. stii, am vazut pe propriul blog ca oameni ma amendeaza pentru ca eu apreciez ceva si nu altceva. WTF, e blogul meu, pot sa zic ce vreau pe el. de ce ar trebui sa gandesc ca tine? (nu ca tine, intelegi tu).
in blogging apreciem fiecare dupa cum dorim, nu exista clase sociale sau alte impartiri. sa terminam deci cu bloggerii mari si bloggerii mici.
“lumea nu citește ce e bun”… om bun, un blog e un blog. nu e istoria literaturii, nu e istoria romanilor de pretutindeni, nu e o lucrare stiintifica sau mai stiu eu ce.
de unde au venit asteptarile astea?
eu nu scriu interesant, nu vreau sa scriu interesant, nu vreau sa fiu un blogger bun. blogul meu promoveaza ce fac eu si cuprinde lucruri pe care eu le consider interesante. nu am scris niciun editorial fenomen si nici nu vreau asta. sunt mai degraba un “curator” decat un editorialist. asta ma face blogger mai putin bun?
stii cand stiu ca fac o treaba buna? cand ma opreste cineva si imi spune ca imi citeste blogul sau cand ma recunoaste cineva pentru ca mi-a vazut blogul sau a auzit de mine / el.
Ai perfectă dreptate și mai mult de atât!
Dacă o spui TU, sunt de acord cu tine, însă „bloggerii mari” suferă uneori de aceeași boală pe care o avea nea Nicu răposatu’: cultul personalității.
Un exemplu concret: articolul scris de mine pentru campania 112 a avut foarte multe vizualizări (în comparație cu media blogului) doar pentru că a fost promovat de Chinezu.
Bun sau prost, s-a promovat, a avut LIKEuri, RTuri și trimiteri pe mail. La asta mă refer!
Cam are dreptate Serban, nu prea le mai ajungi cu prajina la nas bloggerilor mari. Iti las un link cu un post care cred eu si consider ca merita ajutor din partea bloggerilor. Se putea scrie pe blogul lor despre darul de Craciun.
http://somethingofadiary.blogspot.com/2011/11/licitatie-pentru-un-dar-de-craciun.html
De la mine ai un tweet! Să dea și cei cu mii de followers. Ar fi o idee bună, după părerea mea. 🙂
[…] i-am pomenit în articolele mele. Un nene (Manafu) de la care avem mulți de învățat întreba de ce bloggerii nu mai scriu despre ce scriu alți bloggeri. Printre răspunsuri a fost și al meu: “Sau pentru că sunt ocupați cu propriile lor […]