Există un website numit Clients from Hell, unde mulți freelancers vin și împărtășesc povești de groază cu clienții lor. E o sursă foarte bună de umor și un loc de defulare pentru cei care dau peste tot felul de specimene în lumea marketingului.

Cunoscând acest site și fiind inspirat de un episod recent al rubricii cu Bogdan Naumovici din newsletter-ul FOMO, am pornit în căutarea unor povești de bine cu clienți din România. Prima poveste a venit de la Liviu David, unul dintre cei mai vechi oameni de publicitate din România. În cei peste 20 de ani de publicitate, a lucrat pe sute de proiecte și a câștigat zeci de premii locale și internaționale, adunând nu numai experiență, ci și experiențe unice. Iată povestea sa:

„Mailul de la Client Service îmi transmite ultimele cerințe ale clientului.
Mă enervez, mitraliez un „ĂSTA nu înțelege nimic” și dau Reply all.
Apoi. Văd. Că. Și. Clientul. Era. În. CC.
Mă trece un val de transpirație rece. Mă reped la cablul de rețea, răsturnând totul de pe birou. Prea târziu, mailul și-a târât prin gaură ultimii electroni din coadă fix înainte să-i tai oxigenul. Nenorocita asta de tehnologie funcționează perfect atunci când nu trebuie. Rămân câteva minute cu ochii goi la ecran. Unde apare un nou mesaj. Ping!
De la client.
Mă uit la pixeli.
Lung.
Mă uit și atât.
Nu-mi vine să deschid plicul.
Ce rost are? Totul e pierdut.
Poate clientul s-a supărat iremediabil.
Poate îmi bate obrazul. Care acum e alb ca varul.
Poate mă împroașcă cu invective greu de suportat.
Poate tocmai a concediat agenția. Din cauza unui tâmpit care nu și-a ținut pliscul.
Sângele s-a scurs din corp, printr-o gaură mică de șoarece, unde aș vrea să intru și eu, dar nu am vlaga necesară.
Încerc să urnesc cursorul. Nu pot, s-a înțepenit. Nu e de mirare, căci acum cântărește o tonă. Cu un efort supraomenesc îl smulg și reușesc să-l târăsc până în dreptul mesajului unde, într-un extreme slow motion (300 cadre pe secundă), apăs pe buton: „CLICKKKKK!”
Fereastra se deschide. Cu ochi sticloși și creierul încleiat, reușesc să citesc:
„Să știți că de fapt am înțeles ce vreți să spuneți, dar noi am vrea aceste schimbări pentru că…”
Ăsta e chiar clientul pe care l-am băgat în mă-sa. Foarte politicos, argumentează cerințele ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Ca și cum nu ar fi primit un șut pe la spate de la creativul cu care s-a înțeles perfect la filmare.
Până la urmă totul e OK.
Dar eu sunt KO.
Îmi jur să nu mai vorbesc niciodată de rău clientul.”

Fragment din volumul Pauza de Publicitate, lansat recent de Liviu David, ce poate fi comandat online pe site-ul www.pauzadepublicitate.ro.