Nu știu cum sunt alții, dar eu mă tem pentru rezultatele votului de duminică. Mă tem pentru o prezență mică la urne. Mă tem că Viorica Dancilă va ieși președinte, iar PSD va prinde mai mult curaj și putere.

În ultimele luni, am trăit cu speranța unei schimbări în țară. O schimbare reală după 30 de ani de dezamăgiri. O schimbare inspirată de participarea foarte bună la alegerile europarlamentare.

Pentru mine acela a fost semnalul că nu vrem să mai lăsăm țara doar pe mâna politicienilor și că dorim ne implicăm. Chiar și prin simplul mers la vot.

Primul tur al prezidențialelor a fost însă semnalul unui viitor dezastru: o participare nesperat de mică la vot și un președinte care nu ne va onora, ba dimpotrivă. Așa cum nu ne onorează și ne ține în agonie primarul nostru d̶i̶n̶ în București, de aproape 4 ani.

Dacă vreți să vă închipuiți cum vă fi țara cu Viorica Dăncilă la cârmă, uitați-vă la București și împărțiți dezastrul la 4 sau chiar 5.

Suntem înainte de al doilea tur și ne așteptăm la o prezență realistă între 40 și 45%. Unii spun că la o participare de 35%, Viorica Dăncilă iese președinte. Pleacă la drum cu un grup de cel puțin 2,5 milioane de votanți PSD. De partea cealaltă, a lui Klaus Iohannis, nu prea știm la ce să ne așteptăm. Mergem cu „Doamne ajută” înainte.

Dacă la începuturile campaniei pentru prezidențiale, Klaus Iohannis era deja văzut drept câștigător, acum are cel mult un mic avantaj, dacă nu cumva șanse egale față de Viorica Dăncilă.

La cum arată lucrurile acum, președintele va fi decis de neparticipanți.

Neparticipanții sunt cei care nu votează niciodată, cei dezamăgiți de politicieni în 30 de ani, cei cărora le-a mers bine în orice regim ori s-au mulțumit cu ce au avut și nu și-au dorit mai mult, cei care nu au fost atinși de campania de promovare (inexistentă de altfel), cei care cred că neparticipând transmit un mesaj politicienilor, cei tineri care nu au nicio înclinație față de politică (îmi aduc aminte de mine acum 10 – 15 ani) și mai sunt și alții.

Dacă îi știți, dacă îi întâlniți, să îi rugați să meargă la vot. Doar atât. Să voteze cu candidatul mai bun, mai carismatic, mai bine pregătit, mai potrivit pentru a sta într-o poză alături de liderii lumii, mai și mai ce credeți voi că i-ar convinge.

Pentru că orice lucru bun într-o țară se întâmplă numai dacă oamenii ei se implică. Și cea mai mică formă de implicare este mereu mersul la vot.