Încerc să îmi amintesc un alt eveniment din România în care un artist sau o trupă s-a purtat la fel de rece precum Adam Levine duminică seara, în mult așteptatul concert Maroon 5 la București. În minte mi-a venit doar concertul Linkin Park, din 2012, dar sigur au mai fost și altele.
Am avut de multe ori impresia că artiștii vin, bifează și pleacă mai departe. Unii mai scapă un Hello Budapest!, cum a făcut Lenny Kravitz în 2008. Artistul a motivat apoi că, în turneu fiind de mult timp, locurile nu mai au nume, ritmul vieții e unul alert și mintea cedează uneori. Chiar cred că e așa.
Uitați-vă la turneul unui nume mare și întrebați-vă dacă ați putea cânta două-trei seri la rând într-un loc, după care să vă mutați în alt loc pentru același act și așa mai departe timp de câteva luni bune.
Viața unui artist plecat într-un turneu nu este ușoară, însă publicul nu se uită în spatele scenei niciodată. Oamenii vin nu doar să vadă artistul de aproape (mă rog, cât îl pot vedea în afara zonelor cu bilete scumpe) și să îi asculte muzică, ci și pentru a-l simți aproape și pentru a se conecta cu el. De aceea, “Robbie Williams” și “Bon Jovi” vor rămâne mult timp, probabil, cele mai tari cântări de la noi. Pentru că Robbie a comunicat mult cu publicul, iar Jon a fost în mare formă și a avut un bis de 40 de minute (și probabil cel mai lung concert al unei trupe mari în România).
Duminică seara, Levine a gâdilat un pic publicul, abia a salutat orașul (eu nu am auzit, dar mi-a spus cineva că a scăpat un Hello Bucharest), nu a lăsat loc pentru un bis, a cântat pe ceas și dus a fost. Totul în 90 de minute pe repede înainte. Dacă ar fi renunțat la o piesă – două din program și ar fi făcut un pic de interacțiune cu audiența, lumea ar fi fost mai fericită la plecare. Când ești un sex symbol, un pachet de mușchi și voce, nu poți să nu le arăți fețelor nimic (un zâmbet, o vorbă, un gest, o dedicație, un moment la întâmplare, o îmbrățișare, un selfie etc). Până și bărbații care și-au însoțit prietenele și nevestele au fost dezamăgiți.
Pentru că au apărut reacții la bis-ul Maroon 5, îi rog pe cititorii care au fost la concert să voteze în sondajul următor.
Concertele bune îți rămân în minte
Am mers la câteva concerte mari în alte țări și nu îmi amintesc să fi fost unul atât de aseptic precum Maroon 5 duminică seara. Îmi amintesc de un Justin Timberlake fenomenal la Istanbul (apropo, trebuie să îl vedeți în concert), de acum doi ani, și mai nou de Adele, la Berlin, în urmă cu o lună. Încă mai rememorez secvențe din acea seară minunată.
Nu am văzut un alt artist atât de interactiv și genuin ca Adele. Chiar dacă multe momente au fost probabil regizate sau gândite în program (eu am suspectat-o că a cântat mai puțin pentru a-și proteja vocea), toată comunicarea cu publicul, reacțiile ei la oamenii din jur și dorința de a se conecta cu audiența au contribuit la magia concertului.
A invitat pe scenă grupuri de puști care purtau pânze cu dedicații pentru ea. A vrut să vadă ce scrie pe ele și i-a chemat la microfon. A avut o sesiune de selfie-uri cu toți cei aflați în preajmă, făcând glume despre condiția ei fizică și salutând publicul. A invitat apoi pe scenă un tip îmbrăcat în femeie și i-a spus “Dragă, ai o rochie la fel ca a mea, dar ție îți stă mai bine!”. Și poate momentul serii a fost când a chemat alături de ea un cuplu pentru celebra cerere în căsătorie în văzul tuturor. Au urcat doi americani. Unul s-a lăsat în genunchi și i-a spus celuilalt “Te căsătorești cu mine?”. Sala a aplaudat mai mult ca la piesa “Hello”.
A spus că și-a sărbătorit ziua de naștere în Berlin și că nu i-a plăcut mâncarea (cumva o mică gafă?). A recunoscut că îi place să mănânce nuggets de la McDonald’s și că nu bea de obicei doar un pahar de vin. A povestit despre oameni și momente din trecutul ei, despre dezamăgiri și pierderi, despre ce regim de viață are ea ca artist. Lumea a râs și a aplaudat tot timpul. Nu a fost o piesă fără un moment de interacțiune. A dat o notă personală concertului și asta a plăcut foarte mult publicului. Eu încă îmi amintesc toate acestea la o lună de la întâlnirea cu ea. Poate vă par niște lucruri cumva banale, însă ele au un alt efect când sunt spuse live de unul dintre cei mai mari artiști ai momentului.
Aș mai merge la Adele? DA! Aș mai merge la Maroon 5? Nu cred.
O prietena de-ale mele i-a vazut pe Maroon 5 in State si cand i-am spus ca vin la noi, mi-a zis ca daca nu sunt super fana, sa nu merg. Toti cei cu care am vorbit au confirmat cele spuse de tine. Iar eu, dupa ce am auzit cum a fost la Maroon 5, m-am dus imediat cu gandul la concertul Linkin Park, din 2012, unde am ramas profund dezamagita de Chester Bennington si de modul in care s-a desfasurat concertul (venit, cantat, plecat). In alta ordine de idei, da, Bon Jovi si Robbie Williams vor ramane mult timp in amintirile oamenilor pentru cele mai reusite concerte de la noi.
Total de acord cu raceala manifestata de grupul Maroon 5.Nu am simtit nimic mai mult de o bifa.Bis a fost dupa ce au stins luminile la un moment dat.Au venit apoi cu melodiile cheie.Surpriza cea mare a fost vocea lui Adam: ori ii lipseste,ori si-a pierdut-o.Concluzia mea e ca nu canta el in melodiile inregistrate,ci ele sunt prelucrate.Voi ce parere aveti?A scos doar niste icneli chinuite rau,insotite de o mimica ce ii transfigura fatza intr-un lipsit de sex-appeal.Nu ma mai prind la alt concert.
Te simti prost daca nu vin la bis. Iron Maiden la al 2-lea concert din Bucuresti si la cel din Cluj dupa ce “s-a terminat timpul” au aprins luminile si au inceput sa demonteze scena…
Am vrut sa raspund la intrebarea cu bis-ul, dar nu am fost sigura de raspuns. Intr-adevar, s-au oprit pentru un moment, au stins luminile si apoi au revenit, insa parea parte din program, nicidecum un bis. Intr-adevar, a fost dezamagitor cand au plecat. Am tot asteptat cateva minute, dar dusi au fost.
BIS?! pt ce? romanii mananca popcorn la concert si in secunda in care artistii au iesit de pe scena zici ca a dat cineva o bomba si au disparut toti oamenii din constitutiei…
Si daca ar fi strigat cineva “bis”….ce artist ar mai vrea sa se intoarca pe o scena de unde nu poate vedea decat maldare de sticle si mizerie…si vreo 2-3 oameni ramasi?
Eu daca as fi in locul artistilor nici n-as vrea sa ma intorc vreodata in fata unui astfel de public…
Nu inteleg de ce aceste concerte nu se tin pe stadion. Au incurcat tot Bucurestiul cu concertul asta.
e ok, cică supraveghetorii au fugit de la alegeri ca să vază ditamai concert :))
Nu cred ca tot Bucurestiul, Daniela! E o zona rezidentiala dar nu una foarte densa.
S-au platit zeci de milioane de euro pe stadionul ala. De ce nu e folosit la concerte?!
Nightwish considera ca chestia cu bis-ul e prea generala si falsa, motiv pentru care nu il fac.
Toti care au bis fac un bis de fapt programat. Daca vei dezlipi foaia cu playlistul de pe scena, ele sunt scrise acolo.
In acest moment majoritatea formatiilor mari sunt si lenese. Adica efectiv nu stiu sa cante (nu e repetat) altceva decat e in playlist (cea mai notabila exceptie e Metallica, ei schimba playlistul zi de zi chiar daca admit ca mai si gresesc. Si Rolling stones la varsta lor tot mai schimba). In plus, pe langa partea cantaretilor la concertele mari e si o problema de scena, efecte, etc. De obicei e pregatit un program de lumini si proiectii pentru fiecare piesa. O piesa care e un “bis real” ar fi pe o scena cu aspect ciudat.
Oricum sper din toata inima sa mai merg la concerte la care publicul e atat de entuziast sa ii aduca inapoi pentru ceva neprogramat. Doar ca la cei mari, atunci cand aplauzele se opresc, ei sunt deja la jumatea distantei intre scena si hotel sau aeroport…
Serj, eu cred ca bis-urile regizate si repetate au devenit atat de obisnuite incat noi le percepem parte din program mai degraba decat efectul unui efort de aplauze si strigate al audientei. Probabil de asta s-a stricat!
Dezamagirea asta am simtit-o la concertul RHCP. Fix asta – lipsa conexiunii si a sufletului in spectacol.