După această seară, mă voi întoarce probabil în bula mea. În ultimii 15 ani, am reușit să îmi fac un trai decent. Pot acum să plătesc o rată la casă, una la mașină, să îmi ajut familia, să îmi iau aproape tot ce doresc și să călătoresc. Am în jurul meu numai oameni mișto, care în mare parte au aceeași viață ca a mea sau își construiesc una la fel sau chiar mai bună. Merg în cele mai frumoase locuri, mă întâlnesc cu cei mai frumoși oameni și sunt expus la cele mai frumoase lucruri. Dar totul este o bulă, dacă mă uit în jur, dincolo de cercul meu.

Am ieșit în stradă în fiecare seară în care am fost în București. În Berlin, am trecut pe la Ambasada României, când românii de acolo se strângeau în semn de solidaritate cu cei din țară. Am văzut prieteni și cunoscuți ieșind în stradă de la Tulcea până la Paris. Aseară însă, în București, am văzut cum rămânem din ce în ce mai puțini. Am fost puțini sâmbătă, am fost și mai puțini duminică.

Mi-e teamă că în seara asta vor fi mai mulți gorniști și agitatori decât oameni ca mine. Și dacă va fi așa, mă voi întoarce cu coada între picioare în bula mea și voi conviețui alături de alte bule, care s-au deschis sau nu zilele acestea pentru binele tuturor. Din bula mea voi striga la cei care au greșit, la cei netrași la răspundere, la cei cărora le-a fost indiferentă această tragedie. Și oricât de tare aș striga, nu mă va auzi nimeni, din păcate. Aș striga doar la mine.

***

Am scris acest mesaj acum două seri pe Facebook. Am hotărât să îl pun și pe blog, să ajungă la mai multă lume.

Sursa foto: Alex Mihăileanu