Am petrecut ultimele 4 zile la New York, mai precis în Manhattan, zonă pe care o consider un oraș în oraș. Se spune că sunt newyorkezi care nu au ieșit niciodată din Manhattan. Cam așa am fost și eu în cele 4 vizite de până acum.

Ca orice turist, chiar și cu ceva vechime, m-am mișcat mult prin zonă, mai mult la pas, însă pe distanțele mai lungi sau atunci când eram obosit, am mers exclusiv cu Uber. Doar o singură dată am luat un taxi galben. Când am aterizat. Nu mi-a venit pe moment în minte Uber și așa am stat 20 de minute la rând pentru una din mașinile cu preț fix (52$). Există și varianta AirTrain pentru a ajunge la stațiile de metrou din Manhattan, mai ieftin. Fiind foarte obosit, am preferat să merg direct la hotel.

În tot acest timp, am avut undeva până în 10 curse cu Uber în Manhattan și pot face o comparație cu ce avem noi la București.

MAȘINILE

În New York am mers cu mașini mari și nu mă refer strict la SUV-uri, ci la mașinile pe care americanii le conduc de obicei. La noi, prima mea cursă a fost cu un Fiat Panda. Toate mașinile au fost de negre. Un șofer mi-a spus că asta ar fi o cerință, ca ele fie de culori închise. Nu pot aprecia vechimea lor, dar păreau toate a fi în bune condiții. Unele dintre mașini au în geam semnul Uber.

LICENȚA

Unii șoferi dețin o licență specială emisă de aceeași autoritate (TLC) care reglementează taximetria și plătesc o asigurare mai scumpă, ceea ce le crește cheltuiala anuală cam cu 5.000$. În New Jersey, se pare că nu există aceste licențe. Diferența se vede cel puțin la costul minim al unei călătorii. În Manhattan, este 8$, iar în New Jersey, este 5$. Spre comparație, la noi, prețul de pornire al unei călătorii este 1,5$ (6lei).

CONFORTUL

O mașină mare vine cu un confort sporit. În România însă, se pare că șoferii (cei mai mulți) sunt mai atenți la curățenia și aspectul interior al mașinii. Sper să nu fie doar o impresie de început. Ce mi-a plăcut la americani a fost că unii ofereau cabluri de încărcare (de iPhone) pentru locurile din spate. Le-au strecurat ei cumva.

ȘOFERII

Îmi plac mai mult șoferii români. Pentru cei mai mulți de acolo nu am prezentat un interes. Cred că am interacționat cu doar trei dintre ei, toți de origine asiatică. Par mai cumsecade sau sunt vorbăreți. Unii nici nu m-au privit. Mi-au cerut doar numele, să verifice în aplicație. Unul a vorbit la telefon chiar tot drumul. În București, toți resping apelurile sau cel mult trimit un mesaj.

Nimeni nu mi-a oferit în New York apă, bomboane sau gumă de mestecat, cum se întâmplă la noi. Repet. Sper să nu fie doar un gest frumos de început. Niciunul nu m-a întrebat de muzică. Dacă e prea tare, dacă îmi place genul. Unul, fan hip-hop, mi-a lăsat câteva cântece, dar apoi s-a grăbit să găsească un post cu muzică “clasică”.

TIMPUL DE AȘTEPTARE

În inima Manhattan-ului, când deschizi aplicația, vei vedea cum roiesc în jurul tău mașinile. Timpul meu de așteptare a fost între 2 și 6 minute pentru șoferii disponibili din apropiere. Timpul este mai mare în perioadele aglomerate, când străzile se cam blochează în Time Square, pe 5th și 6th Avenue. Dacă șoferii nu te găsesc sau nu sunt siguri că știu exact locul în care te afli, te sună.

CONCURENȚA

Uber nu e singurul serviciu de ride-sharing din New York. Lyft este concurentul principal. Am observat că unii șoferi utilizau ambele aplicații, ca la noi în taximetrie. Din păcate, nu am putut să îl testez, nu aveam un număr de telefon de US pentru înregistrarea în aplicație.

Un alt concurent, cu reclamă prin diverse locuri ale orașului, este Gett, un serviciu care propune un preț fix de 10$ în Manhattan. În plus, mai plătești bacșișul șoferului, după cum te lasă inima.

Și nu în ultimul rând, în orașul în care opritul taxiurilor pe stradă este parte din cultură locală, există și o aplicație pentru mașinile galbene, Way2Ride.

Sursa foto: © Bigapplestock | Dreamstime.com