În urmă cu mulți ani, eram activ pe un forum online. Atât de activ că într-o luna am stat mai mult pe forum decât la muncă. La vremea aceea, aveam mai multe pseudonime și mă luam de orice și oricine. Satisfacția mea era să îi provoc pe colegii de discuție, să comentez acid ca să atrag atenția și cât mai mulți comentatori.
Am învățat, în timp, să mă abțin de la comentarii gratute pe Internet și nu mai postez sub anonimat de când mi-am făcut blog. Mă gândesc mereu de câteva ori înainte să spun ceva online. Atât pe blog, cât și în rețelele sociale.
După aproape 17 ani petrecuți online, am 5 întrebări la care mă gândesc înainte de “a posta” ceva.
Este chiar nevoie să public asta?
O întrebare simplă și realistă care ar face Internetul mai curst, experiența socializării online mai plăcută și ar reduce mult din zgomotul pentru nimic la care suntem supuși zilnic.
Aduc valoare prin ceea ce spun?
O întrebare volatilă, din păcate, pentru că nu vrem să fim mereu cu adevărat interesanți și să spunem lucruri prețioase. Conversațiile online nu trebuie să fie neapărat discuții filosofice.
Influențez în mod negativ viața cuiva?
O întrebare destul de grea, pe care o ignorăm însă foarte ușor. Nu e vorba de chestiuni de viață și de moarte. E vorba de vorbele mici care adesea pot face rău sau pot induce o stare negativă cuiva.
Este adevărat ceea ce spun?
O întrebare foarte actuală în condițiile în care dăm mai departe pe Internet multe lucruri neverificate. Nu doar că ne facem nouă un deserviciu colportând lucruri neadevărate, putem influența negativ viața altora.
Aș spune asta cuiva față în față?
O întrebare care ar trebui să dea de gândit atât celor care își arată forțele sub anonimat, cât și celor care toarnă online furie și cuvinte grele din spatele monitorului. Este vorba nu despre a avea curaj, ci despre tot ce am spus mai sus: a fi necesar, a crea valoare, a gândi pozitiv, a spune adevărul.
Cred că nu ne dăunează în niciun fel dacă ne oprim 30 de secunde înainte de a publica ceva pe web, pentru efectul pe care îl pot avea cuvintele noastre asupra altora și pentru felul în care ne lăsăm văzuți de cei din jur, de familie, prieteni, colegi, cunoscuți și necunoscuți. Am evita astfel status-uri de genul acesta!
Îmi apare, sporadic, #summerwell în news feed. Nu m-am prins, e un fel de #electriccastle/#untoldfestival pentru #săraci?
Posted by Răzvan Dragoș on Saturday, August 8, 2015
Sursa foto: © Cunaplus | Dreamstime.com
Cristi,
Era o glumă, nu e prima pe care o fac pe internet. Bune, proaste, mi le asum și nu le trec printr-un filtru complex de analiză înainte de a le posta, că de aia sunt DOAR glume, nu hatereli. Din 2009, de când sunt în online, cred că am fost orice, dar hater nu. Și am descrețit niște frunți în anii ăștia, printr-un blog axat în principal pe divertisment.
Nu cred c-am făcut rău nimănui, am făcut doar niște oameni să zâmbească și îmi pare rău că ai luat-o așa personal, dar tot o glumă nevinovată e.
Oricat de mult as incerca, nu reusesc sa pun status-ul tau la capitolul divertisment. A fost o rautate mica, Razvan! Partea buna e ca la Bucuresti nimeni nu se agita pentru chestii d’astea asa cum se agita altii pentru orasul si evenimentele lor, prin alte parti. Doar ca mie ca participant la event nu mi-a placut si cred ca nici altora.
Mă întristează sincer că ai luat-o ca pe o răutate, nu asta a fost intenția mea, iar faptul că niște oameni au dat like înseamnă că au perceput-o ca pe o glumă, că altfel nu dădeau și se pierdea în negura facebook-ului. Îmi place să cred că măcar glumele n-ar trebui supuse cenzurii.
Cristi, tu cu ce esti mai bun decat Razvan atunci cand spui “la Bucuresti nimeni nu se agita pentru chestii d’astea asa cum se agita altii pentru orasul si evenimentele lor, prin alte parti”? Mie, ca provincial care nu poate beneficia de atatea si atatea evenimente si sunt obligat sa fac 3-5h cu masina pana in Budapesta sau Viena, nu mi-a placut. Ma simt jignit si cred ca si altii se pot simti la fel.
Eu de câte ori văd hashtag-ul “#săracilor” undeva, iau respectiva postare ca pe o glumă. Așa glumim pe Twitter și așa ne-a obișnuit și Răzvan în postările lui de pe rețelele sociale.
Altfel, gluma mi s-a părut bună, mai ales pentru că Răzvan nu a fost la Untold Festival și Electric Castle, ba chiar a făcut glume și despre respectivele festivaluri. :))
@ Razvan: Nu putem spune chiar de fiecare data: Sorry, a fost o gluma!
@Ciprian: Orice poate fi interpretat altfel daca e scos din context. Chiar si scoasa din context, propozitia mea nu jignea pe nimeni direct.
@Mariciu: Sunt convins ca niste baieti undeva pe Internet au folosit candva hashtag-ul #bulangii, dar asta nu inseamna cand cineva ma face #bulangiu, o sa spun: Vai, ce gluma buna!
Intrebarile 2, 3, 4 mi le pun de fiecare data, cu fiecare actiune online. Mai ales pentru chestiunea cu face to face. Uneori este necesar sa iti sustii mental argumentatia. Lumea este foarte mica si te vei intalni cu cei despre care scrii, de bine sau de rau. Prima intrebare are un raspuns: este nevoie pentru cei care iti urmaresc blogul. Mai degraba ma intreb daca este relevant, fata de contextul online. “Propun eu un subiect de reflectie?!”…
Fiecare e liber să interacţioneze public cum crede, asumîndu-şi şi eventualele consecinţe. Fiecare are propriul stil şi de aici eventualele confuzii de percepţie, peste care putem trece. Sau nu.
Cînd spui că ai adunat 17 ani în online, mie personal îmi vine în cap o imagine cu unul din “bătrînii” satului care, clar le-a văzut şi le-a fumat pe toate. Şi acum, pare deranjat de năzbîtiile “tinerilor” care se dau şi ei cu capul de tocul uşii, necrezînd în poveţele oferite gratuit. Că aşa e legea firii.
Faptul că alegem să ne trăim viaţa după pildele lui Socrate, e la fel o opţiune proprie şi nu cred că vom reuşi să schimbăm pe toată lumea, oricîte tumbe am face. Poate doar dacă am sta toţi într-un templu zen. Că în lumea blogărilor e un Ibiza party. Non-stop.
Un articol interesant, intr-adevar ar fi bine daca toti ar tine cont de aceste reguli si nu ar posta ceva doar de dragul de a posta niste articole fara substanta care practic nu iti transmit nimic!
“Aduc valoare prin ceea ce spun?”
Nu intotdeauna trebuie sa aduci valoare prin ceea ce spui, mai ales cand vine vorba de un blog. Daca interesul blogului e comercial, atunci te poti gandi la acest aspect. Insa in cazul unui blog personal, pur si simplu simti nevoia sa arunci cuvinte, chiar daca nu au nici o valoare.
Nu stiu ce sa zic, daca vorbesc despre un politician corupt cu siguranta ca ii voi afecta negativ viata.
Dar daca ceea ce spun este adevarat, atunci ar face un deserviciu societatii in care traiesc daca nu as scrie despre asta.
Lucrurile nu sunt albe si negre. Exista un singur criteriu (pe langa faptul ca tot ceea ce scrii trebuie sa fie ori adevarat, ori etichetat cat se poate de clar ca un pamflet): aduce articolul un beneficiu societatii si celor care il citesc, sau nu.
[…] Locul 3 merge la Manafu. Manafu scrie des și e mai relevant decât restul oamenilor, dar cred că motivul pentru care se menține atât de bine e că își pune cinci întrebări înainte de a posta. […]
[…] Citind articolele celor doi, am dat de un articol de la self-proclaimed guru of soşiăl midia (da, sunt oarecum ironic, nu-i bai) pe .ro, Cristian […]
Domnu’ Manafu, sunteti atat de slab ca va ranesc niste simple cuvinte?
Se pregateste inca o tura de gala premiilor pentru bloggeritzele feshan si trebuie indeplinite criteriile de calificare?
[…] trecute Manafu a pornit o furtună într-un pahar cu apă: s-a luat prea în serios și s-a apucat să apostrofeze un alt blogger, că uite, nu ești amuzant, nu faci mișto pe tema […]
Sunt cinci intrebari de bun simt pe care nici 1% dintre utilizatorii de internet / retele sociale nu si le pun. Daca ar fi asa, lumea noastra ar fi un loc mirific 🙂
[…] Chiar este nevoie să public asta?. Această întrebare mai are patru surate ce se găsesc aici. Răspunsurile mele sincere ar fi Evident că nu, Nu, Tot ce e posibil, În mare parte și În 90% […]