Cum credeţi că se vede România dincolo de imaginea une ţări a ţiganilor şi de statisticile care ne plasează în coada topurilor despre ţările europene? Un raport al Towergate Insurance ne spune că românul este foarte ataşat de ideea de putere. Când ajunge într-o poziţie de putere, ţine să arate acest lucru cât mai mult. Iar sentimentul general pe care îl inspiră este acela că noi ne ştim fiecare locul în societate.
Pe de altă parte, românul nu este marcat de individualism; o trăsătură mai degrabă regăsită la marile economii / puteri, de exemplu în US.
M-a surprins nevoia de reguli majoră la români, noi fiind în acest moment printre naţiile care eludează şi normele de bun simţ, în viaţa de zi cu zi. Însă cred că e mai degrabă vorba despre a avea cât mai multă predictibilitate în viaţă şi a ne feri cât mai mult de necunoscut. La fel, pragmatismul de nivel mediu este mai greu de explicat, dar poate reprezintă de fapt abilitatea noastră de a ne descurca în viaţă.
Poate cea mai interesantă trăsătură – revelată în acest raport – este cea legată de cât de mult urmărim fericirea, despre cum ne oferim bucurii în viaţă şi cum ne controlăm dorinţele şi impulsurile. Românul nu “scorează” foarte bine la acest capitol. Nu este nefericit, dar nici fericit, ceea ce se leagă de neajutorarea în faţa destinului, pe care o arătăm adesea.
Cum comentaţi?
Eu cred ca suntem un popor tanar, care creste pentru prima oara o societate bazata pe valori reale. trecem printr-o transformare fundamentala, un fel de adolescenta a natiunii si rezultatele studiului sunt normale. Inca nu stim cine suntem, cum putem fi fericiti?
Comentez printr-un caz concret 🙂 Un material scris de mine recent: Cum sa reusesti in Romania. Portretul romanului la 60 de ani
http://life.hotnews.ro/stiri-prin_oras-19098167-cum-reusesti-romania-portretul-romanului-60-ani.htm
pune si linku asta sa fie impreuna: http://www.gapminder.org
Compara Romania cu Spania; pana prin 70 erau similar dezvoltate (graficul GAP), apoi Spania creste iar Romania scade.
Diferenta majora intre Spania si Romania apare probabil din cresterea a 3 generatii sub dictatura in Romania; crescuti intr-un mediu in care dictatura e un fapt normal, au ajuns sa replice modelul in fiecare microcomunitate – de aici si coruptia-deciziile personale, evolutie economica lenta.
suntem lafel ca rusii 😀
Suntem un popor tanar, dar nu ne cunoastem valorile, ne subestimam standardele si ni le coboram la nivelul majoritatii doar pentru a ne fi mai usor ca sa ne integram in societate. A fi diferit e optiunea optima in Romanica noastra.
[…] Un altfel de portret al românului […]
[…] Un altfel de portret al românului […]