O imagine pe pagina de Facebook a lui Klaus Iohannis titra: “Aţi scris istorie! Pentru prima dată, online-ul a făcut diferenţa!”. Câteva click-uri mai târziu devenea cover photo pe profilul meu personal. Aprobam ideea nu pentru că sunt un om al online-ului şi promovez mereu Internetul, ci pentru că aşa simţisem în ultimele două săptămâni. Aproape toţi prietenii mei de pe Facebook vorbeau de Iohannis şi îi ofereau susţinerea.
Poate la un moment dat, cineva va face o analiză adevărată asupra impactului Internetului, în general, şi al Facebook, în particular, asupra alegerilor prezidenţiale din acest an. Până atunci, putem doar să ne felicităm că tot Internetul – din jurul nostru – a vorbit despre bătălia finală, despre ce se difuza la TV şi despre tot ce se află din offline.
Însă Internetul nu a câştigat alegerile sau, mai corect spus, nu a determinat victoria. A “făcut diferenţa”, dar nu a dat lovitura decisivă.
Alegerile au fost câştigate prin word-of-mouth, prin vorba dusă din gură în gură. Internetul – şi Facebook, în special – a fost o platforma de mobilizare, a fost locul în care foarte mulţi oameni au conştientizat că împotriva manipulării din media, pomenilor de partid şi turismului electoral nu se poate lupta decât convingând cât mai mulţi oameni să vină la vot.
Bula Internetului – care a eşuat (după spusele multora) în primul tur – s-a spart, iar oamenii din ea au pus mâna pe telefon, au bătut la uşi, au lansat conversaţii spontane. Alegerile au fost câştigate pentru că am avut parte de micro-mobilizare în grupuri de prieteni, în familie, în birouri, în taxiuri, la petreceri şi în multe alte locuri în care cunoscuţi, prieteni, colegi şi rude s-au convins unii pe alţii să voteze.
Sunt un om al Internetului, dar nu mă îmbăt cu apă rece. Mai avem mult până departe. Noroc că de data aceasta am avut inspiraţia să ieşim de pe Facebook şi să dăm vestea din gură în gură.
Sursa foto: © Juandarien | Dreamstime.com
Doua chestii imi vin in minte, apropo de topicul asta.
1 – faptul ca duminica seara, cu vreo 2 ore inainte de inchiderea urnelor, pe Facebook, sibienii se puneau de acord ca vor iesi in Piata, ceea ce s-a si intamplat. Aproximativ 10.000 de oameni erau prezenti in Piata, undeva pe la 22:00. Din cate stiu, la Cluj multimea a fost si mai mare, tot ca rezultat al coalizarii de pe Facebook.
2 – in timp ce protestam (nu stiam rezultatele finale), foarte, dar foarte multi din cei prezenti erau cu ochii pe telefoane, pe Facebook, Twitter si agentiile de presa, pentru a afla noutati din Diaspora si de la BEC.
Drept urmare, cred ca Facebook, online-ul, a servit prin simpla sa menire. Nu vreau sa cred ca exista cineva care considera ca like-ul a insemnat vot la urne ori altceva. Totusi, share-urile au ajutat efectiv la propagarea informatiilor.
De exemplu: – Sambata noaptea, undeva imediat dupa miezul noptii, pe Facebook a aparut fotografia cu romanii de la Munchen ce mersesera sa astepte deschiderea urnelor, cu periutele de dinti dupa ei. Imaginea a devenit viral in cateva minute, provocand in cascada reactii si dorinta multora de a iesi la urne.
In orice caz, nu mai conteaza acum. Sigur, pe de alta parte, mi se pare trist cum exista personaje care acum incearca sa-si asume meritele, dar asta este alta poveste.
Cu siguranta Word of Mouth-ul offline a convins mult mai multe persoane sa mearga si sa voteze insa, de asemenea, cred ca mediul online a fost “radacina” acestei mobilizari creand zeci sau poate sute de mii de evanghelisti.
Am facut o analiza in acest sens si este foarte interesant cum internautii au ales sa viralizeze mesajele pozitive pentru Iohannis si negative pentru Ponta versus cum au fost ignorate mesajele negative pentru Ionannis si pozitive pentru Ponta.
http://smart-imm.ro/blog/21-analiza-cum-a-devenit-klaus-iohannis-presedinte-castigand-lupta-in-mediul-online
Cel putin a demonstrat ca inseamna mai mult de 4% din intentiile de vot.