Pentru TIFF iti trebuie si antrenament, si strategie. Antrenament pentru toata alergatura pe care o faci zi de zi pe perioada festivalului. Strategie pentru a reusi sa vezi cat mai multe filme si sa participi la cat mai multe evenimente.

La Cluj am inceput sa folosesc foarte mult cuvintele “fermecator”, “frumos”, “minunat” si altele de genul acesta. Vremea e prietenoasa acum, oamenii sunt faini, ca de obicei. Pentru mine festivalul e si un pic de vacanta, desi ar trebui sa fie o activitate pe fast-forward.

M-am tot intrebat ce sa scriu pe blog despre filmele si evenimentele din festival. Ma intreb ce cred cei care nu sunt aici cu noi, bloggerii si reprezentantii mass-media, si citesc cronicile de festival.

Sa povestesti un film nu mai e ceva de actualitate. Unele filme au rulat deja pe ecrane, altele au fost foarte mediatizate sau au deja o prezenta online care spune povestea in imagini si alte marturii din partea producatorilor.

“Selfie” e acum pe ecranele din toata tara, “Closer to the moon” a avut probabil cea mai buna campanie de promovare, iar “Cai putere” are o pagina de Facebook buna.

Cred ca rolul nostru, al celor care ajungem aici si avem cel putin un medium la indemana, este de a crea pofta de a participa la festival. Dar despre asta voi vorbi intr-un episod urmator.

Ma intreb acum  daca in Bucuresti se poate crea un astfel de festival. Desigur, Capitala are multe resurse, dar cred ca ii lipseste farmecul Clujului. Si relaxarea.

Ieri ma plimbam cu bicicleta galbena, ma pierdeam pe stradute, iar seara admiram restaurantul Chios si Parcul Central, unde Mastercard a oferit o petrecere speciala actorilor, regizorilor si invitatilor festivalului.

Astazi, Cristina a plecat spre FITS. Eu mai raman o zi la TIFF. Ne vom reuni sambata la Sibiu pentru a continua proiectul cu Raiffeisen Bank.