Intr-o tara echilibrata la cap, presa are o putere destul de mare in societate si o responsabilitate pe masura. La noi, a devenit un can-can autentic sau o sursa de informatii bagatelizate pana la ilar (junk food news).
Vom vedea in curand stiri cu extrateresti in prime time si chiar interviuri cu supravietuitorii farfuriilor zburatoare. Jurnalistii nostri vor deveni mai aprigi ca paparazzii The Sun sau News of The World si vor sapa dupa cea mai mica samanta de scandal, iar daca nu o vor gasi, o vor inventa. Prezentatorii TV vor deveni predicatori ai linsajului public, ai atacului la persoana, ai ingerintelor de orice fel.
Presa, asa cum e la noi, va transforma o buna parte din popor in telenecrofagi, inchizitori, in niste zombies ghidati de undele TV. Desi stau cuminti pe canapelele lor, devoratorii de senzationalism vor sa vada live cum e sfasiata capra vecinului si savureaza fiecare moment de rusine al televictimelor.
Oh wait, dar asta se intampla deja, nu?
Vlad Petreanu propune o lege a presei. Chinezu ne aminteste ca a existat una. Ruxandra nu crede in idee. Iar eu spun ca ar putea face mai mult rau decat bine. Cel putin in aceste vremuri. Sa ne amintim cum guvernantii au dat peste noapte o hotarare de urgenta care a afectat si zona media, si pe cea a publicitatii. Cum ar arata in acest context o lege adevarata?
Care este atunci solutia?
Mizeria de pe sticla, caci acolo cresc cele mai multe pustule de senzationalism, ar putea disparea printr-un protest de masa (Sa nu mai deschidem televizoarele o luna! Sa nu ne mai uitam la canalele imbecile!) si mai ales prin retragerea advertiserilor. S-a intamplat asa cu cei de la News of The World. Desi aveau un tiraj impresionant, desi castigau premii de jurnalism, cititorii si marketerii le-au intors spatele cand au sarit calul.
Sunt unul dintre cei care cred ca exista doua Romanii. Este timpul ca Romania cu capul pe umeri sa nu mai stea low-profile. Ce se intampla in media acum e un motiv foarte bun de protest.
Si ca sa inchei intr-o nota pozitiva, va invit sa cititi acest post. Si mie mi se intampla des sa imi fie dor de presa veche.
Din cînd în cînd, ciclic, se vorbeşte despre o lege a presei, am participat la astfel de discuţii din 90 pînă prin anii 2000. De fiecare dată am spus că nu e nevoie de o lege a presei. Sau că e nevoie de o lege cu un singur articol: Presa respectă legile! Ar fi ca legea aia cu alimentaţia raţională dată de Ceauşescu, o lege cu nişte recomandări şi fără nici o pedeapsă. Dar, aşa stau lucrurile, cît va mai exista presă (mult? puţin?) va exsta tentaţia să se discute despre o lege a presei. Problema presei clasice va fi simplă şi mă tem că se va pune curînd: o îngropăm sau o incinerăm?
Mi-e teamă că presa este doar o oglindă a societății. Tu propui să nu mai cumpărăm acel ziar și să nu ne mai uităm la acea televiziune, sau – și mai bine – să nu mai consumăm nicio televiziune pentru o lună. Din păcate marea majoritate a românilor apelează la televiziune pentru că este cea mai ieftină metodă de divertisment. Probabil singura pentru mulți români!
După 8-10 ore de muncă se întorc acasă, plini de griji, de datorii, de probleme și dau drumul la televizor. Mizeria și prosteala de pe micul ecran îl fac 1) să mai uite de probleme și 2) să creadă că și altora le merge prost, nu doar lui.
Ce alte căi de a petrece timpul liber mai există în micile orașe din provincie și în comunele și satele românești? Să ieși în parc? Ce parc, că majoritatea sunt niște ruine populate de câini comunitari… Să mergi la un film? Care cinematografe, că s-au transformat toate în discoteci… Un restaurant? Dar câți își permit să mănânce în oraș?
Vezi tu, televiziunile vor avea un nivel mai ridicat atunci când telespectatorul va dori un nivel mai ridicat. La ce bun o [altă] lege a presei?
Salut
Cristian vorbeste de advertiseri si marketeri, si intr-un fel este corect. Si eu m-am gandit la asta si probabil nu sunt singurul. Pentru ca audientele de mahala sunt fructificate de deteregenti, banci, asigurari, medicamente OTC, bauturi, masini si comunicare mobila. Mass-media are trei parti: creatorii de continut, advertiserii si publicul. Daca media a cazut prea adinc in mocirla, daca publicul este la fundul mocirlei cu mana pe telecomanda, este CSR-ul advertiserilor solutia ? Pot face cei de la Carreffour, Cora, Dedeman, KFC, MacDonalds, etc. asta ? Sau elita societatii romanesti ?
Sau, asa cum spune I.T. Morar, poate ca o ajutam sa ajunga la groapa sau la crematoriu….Sa ne trezim din iluzii….
Tu vorbesti de cealalta Romanie! … Care ne-a demonstrat ca poate influenta si alegerile, care e usor de manipulat si care se bucura acum ca primeste circ si paine. De ce ar trebui eu sa suport asta?
E foarte trist ce se intampla la momentul actual in Romania in ceea ce priveste presa. Eu as participa cu drag la acest protest. Si asa televizorul nu mi-i prea mare prieten! 🙂
O suporți pentru că nu contezi la numărătoare. Tu și România ta, reprezentați acel procent neglijabil care într-un pie chart e atât de subțire încât nu are nici măcar culoare.
[…] mari pentru ziarişti (care sigur vor câştiga la CEDO în caz că apare o astfel de lege). Manafu este un idealist şi vrea un protest de masă care să ucidă ratingul televiziunilor. Aiasta nu se […]
[…] Manafu şi Zoso au scris şi ei pe tema asta. Iar ce am citit pe activewatch despre asta m-a făcut să […]
In sfarsit iata ca se intampla: trinomul media-audienta.public-advertiseri este “dat pe fata”. Paginademedia.ro face legatura intre cei care platesc publicitate si cei care dau tampenii pe TV. Advertiserii stiu in ce baga banii si ei sustin emisiunile TV de proasta calitate, care spala creierele romanilor. Iata aici: http://www.paginademedia.ro/2013/02/asociere-ce-clienti-de-publicitate-au-girat-mizeria-din-urechea-ioanei-tufaru-la-acces-direct-audiente-record/
[…] crezut ca niciodata nu vom vedea o reactie a publicului asa cum s-a intamplat cu TMZ. Am crezut ca ideea de a sanctiona continutul prost de pe TV e chiar o […]
[…] ar trebui să deschidă nițel ochii să vadă că au potențial, să ia aitudine. Îmi place apelul lui Manafu: tu, acel om căruia i se arată spectacolul ăsta jenant (pentru că TV-ul crede că ești un […]