Am plecat cu mult optimism de la Social Media Summit Cluj, dar si cu doua lucruri care m-au pus pe ganduri. Primul a venit de la Cristina Bazavan, cu care am impartit aceeasi sesiune. A vorbit despre codul ei de etica (o versiune actualizata), pe care il stiam din alte evenimente, insa la un moment dat a subliniat ceva ce ar suna cam asa: “Am refuzat sa particip in campanii de orice fel cand alaturi de mine urmau sa apara personaje cu o etica dubioasa”.
Mi-a placut taria cu care Cristina si-a asumat aceasta alegere, chiar daca a trebuit sa renunte la oportunitati. Mai mult, mi-a dat de gandit asupra unui lucru: ne place sa legam multe prietenii pe Internet, insa la urma urmei ii vom tine aproape pe cei cu care impartasim o serie de valori. Cu totii apreciem onestitatea, si ajutorul neconditionat, insa stim foarte bine cum stau lucrurile de fapt, caci in online, vorba aceea, two can keep a secret if one of them is dead.
Al doilea lucru a venit de la Chinezu. Nu l-am vazut in “actiune”, insa am vazut apoi postul sau si prezentarea. Cristi este omul care a luat blogosfera la pas si a animat multe comunitati din tara. Ar fi fost probabil ultimul om pe care l-as fi banuit ca ar putea pune intr-o sala cu 200 de oameni o prezentare despre problemele bloggerilor. O puteti urmari aici.
Cred ca am mai scris pe blog ca suntem o comunitate inca la inceput, care inca nu are niste reguli ale jocului bine definite, precum alte sectoare ale comunicarii, si de aceea derapam foarte usor. Insa stiu o vorba veche: “cine seamana vant va culege furtuna”.
Mugur si Zoso au tras cateva semnale de alarma in diverse prezentari. Cristi a dat drumul unui dus scotian la Cluj. Eu cred ca ne asteapta un an bun daca vom sti sa fim buni noi intre noi mai intai.
Hm! Eu tot caut sa vad ce hater am eu.
Ceilalti au hateri pentru ca habar n-au sa se faca corect intelesi.
cred ca esti prea subtil, cristi.. 🙂
ruxa, imi pare rau ca nu am fost in sala la prezentarea lui Chinezu si ca nu am apucat sa dezbatem apoi. dar daca el, ambasadorul no 1 al blogosferei, s-a suparat, atunci e ceva putred in danemarca.
e clar ceva putred. d’aia zic de subtilitate. poate ar fi timpul ca lucrurile sa fie (s)puse pe tapet, discutate si gasite niste solutii in asa fel incat tot ce s-a construit pana acum sa nu se duca in cap 🙂
e inca un motiv pentru care astept cu interes SMS Camp!
deci ti-a placut prezentarea mea viitoare…
Cred ca e prima data cand simt ceva tristete si dezamagire in ceea ce spui aici…si un pic de lehamite. Pentru mine este evident ca in online este aceeasi lume ca si in offline si fiecare padure are scaietii si uscaturile ei. Dar rasare si cate o orhidee….asa ca….sa zambim si fim optimisti. Oamenii au inceput sa faca blogging din pasiune si din cautarea sinelui, a frumosului…iar cititorii nostri ne citesc uneori in loc de o carte buna, sa incercam sa ne intoarcem un pic la originea blogging-ului.
[…] Partea buna (sau nu) e ca melodia a prins. Au venit pe scena vreo 5-6 ani oameni, printre care si Manafu, caruia i-am si dat microfonul sa ne (in)cante macar cu 2 versuri. A, si pe scena a venit si Anca […]
@zoso, dupa cum ti-am spus si pe mail, sunt optimist no matter what! 🙂
@Ana Maria, zici bine, exact in armonie cu ce imi doresc eu sa vad in 2013.
Multe blogosfere locale au nevoie sa se maturizeze. Eu am constatat ca e mult mai eficient sa-mi vad de blogul meu decat sa tot trag de blogosfera doar doar vor face si ei ceva.
[…] ca altele. ( Cu certitudine cea mai neasteptata surpriza am avut-o astazi cand am citit despre coduri de etica in blogosfera. Interesant cum se leaga lucrurile . […]
Credeam ca in online, lucrurile stau putin diferit, insa constat ca sunt c-am acelșeasi probleme ca si in ofline. Vorba aceea, padure fara uscaturi nu se poate.
[…] Partea buna (sau nu) e ca melodia a prins. Au venit pe scena vreo 5-6 ani oameni, printre care si Manafu, caruia i-am si dat microfonul sa ne (in)cante macar cu 2 versuri. A, si pe scena a venit si Anca […]