Cel mai bun mod de a da mai departe un post care iti place mult este sa il preiei pe scurt pe blogul tau si sa directionezi toata atentia spre autor. Asta fac eu acum cu postul Bogdanei despre bucuresteni si IKEA. Desi nu mai frecventez locul de ceva vreme, m-am gandit si eu candva la nebunia creata in jurul restaurantului de la etaj si a fluxului enorm de oameni pe care il vedeam in weekend la hotdogs, la parter.
Bogdana identifica 5 categorii de bucuresteni prin raportare la restaurantul Ikea:
1. Oameni care nu stiu ca exista restaurant la Ikea pentru ca nu stiu ca exista Ikea.
2. Oameni care mananca la Ikea numai duminica.
3. Oameni care mananca la Ikea numai in timpul saptamanii.
4. Oameni care au mancat dar nu mai fac asta si iau la pachet din restaurant de la Ikea.
5. Oameni care nu stiu ca exista restaurant la Ikea, pentru ca au suficienti bani.
Eu i-as mai adauga pe “the early adopters”, oamenii care au mancat la IKEA inca de la deschidere, iar acum nu mai mananca acolo, dar probabil frecventeaza restaurantul de la Kika sau The Library de la Mobexpert.
UPDATE: Am modificat titlul initial. M-am gandit ca unele persoane nu vor gusta izul de pamflet si vor lua ca atare titlul.
Plus bucureștenii care știau de IKEA de la Budapesta și care știu cît de mult a trebuit să se lupte IKEA să vină în București, trecînd peste mulțimea de încercări de șantajare a acestei companii de către autoritățile locale de aici.
Daca e vorba de acelasi hotdog ca cel din strainate (doar in Germania am fost la Ikea si am gustat hotdog. sa fie aia din Bucuresti la fel? sa fie diferiti?), e clar de unde e acel ‘flux enorm de oameni’. E super bun!
Cred ca restaurantul IKEA ar trebui studiat mai in detaliu si facut un curs pe baza studiului de caz. Dincolo de ironia pe care o starneste afluxul sta un MARE succes comercial. Cum le regleaza corporatismul pe toate… 🙂
Hey, am trecut comentariu si pe postul Bogdanei, insa se pare ca s-a uitat:
a. categoria celor ce cauta un mic dejun si care au cu copii mici (IKEA are spatiul de joaca de la parter ce e muuuult mai civilizat decat cele din mall-uri pentru copii de 3-6 ani, precum si spatiul din incinta restaurantului pentru tzanci de 1-2 ani): adica posibilitatea de a petrece o ora doar cu jumatatea mai buna, fara a implica terte persoane (bona, bunici).
b. categoria ce celor ce urasc sa manace acolo unde miroase (ca sa fiu un pic rau, chiar pute a fum de tigara, a macaruri gatite) – cred ca sunt motive suplimentare care justifica succesul comercial (la fel ca si la McD sau la Starbucks).
c. categoria mocangista (grrr – vroiam sa zic iubitorii de reduceri): sa nu imi spuneti ca nu stiati ca la Ikea cafeaua e gratuita pana in ora 10, la fel ca si orice alta reumplere a paharelor…
So, provocarea mea e sa imi spuna si mie dintre cei mai cunoscatori in ale Bucurestiului contemporan, unde pot gasi, cumulate cele trei conditii de mai sus (sau macar primele doua).
Cu precizarea că nu e “mocangistă” acea tradiție, ci este un obicei din restaurantele suedeze, pe care au împrumutat-o americanii și au numit-o “bottomless cup”.
Corect, am folost cuvantul mocangiu pentru a pastra caracterul pamfletar. Actually, si McD in Noua Zeelanda aveau (anterior anului 2007) aceiasi politica – cunoscuta acolo drept “free refill”. Am incercat in decembrie 2005 sa imi comand in RO o bautura (sa vad daca e cumva o politica globala) insa vanzatorul s-a uitat la mine crucis, spunandu-mi ca imi poate reumple paharul, insa nu e nici o problema sa imi dea unul nou noutz (probabil s-o fi gandit saracu’ ca oi fi fost de undeva din mediul sub-rural or something). Evident ca nu i-a venit sa creada ca McD prin alte parti aveau politica de free refill sau bottomless cup (imi place mai mult aceasta expresie – thanks!)
La cele 5 categorii mai trebuie adăugată una: oameni care au mîncat la IKEA şi care refuză să mai mănînce acolo chiar şi pe banii altora.Noutatea localului, care nu mai este noutate acum, nu poate înlocui gustul fără gust (!) al preparatelor.
Mai merge şi a şasea categorie: cei care au apucat să manînce odată acolo iar acum refuză să o mai facă pentru că noutatea servirii nu este “nouă” iar mâncarea… necesită muuuuulte îmbunătăţiri ca preparare şi gust.