In ultimii ani, am calatorit mai mult in strainatate decat in tara. Imi place ca o data la doua luni sa plec undeva in Europa. Anul acesta am ajuns la Bruxelles, Viena, Belgrad, Londra, Amsterdam, Koln si Istanbul, fara a pune la socoteala vacantele. Imi place ca pot sa ma misc usor, ca zbor rapid de cele mai multe ori, ca formalitatile sunt minimaliste acum. Toate acestea ma fac sa ma simt european. Un om care nu e tinut pe loc de granite.

Insa imi petrec cea mai mare parte din timp in Romania si incerc sa fiu cat mai european. De fapt, am avut norocul sa fiu european in ultimii 12 ani.

Mereu am zis ca am avut norocul sa cresc profesional intr-o Romanie deosebita. De la primul job ca ziarist am intrat in contact cu lumea corporate, cu expati, cu oameni scoliti pe afara, cu medii de lucru europene si chiar internationale. Prin cultura acestor companii, prin oamenii pe care i-am intalnit, prin locurile in care am fost, m-am simtit intotdeauna ca intr-o tara normala. Iar normalitatea aceasta o simt de fiecare data cand vizitez Viena sau Paris, orase cu care cel putin 5-6 orase din Romania au ceva in comun.

Apropierea mea de Internet a contribuit si mai mult la deschiderea mea catre strainatate, m-a adus mai aproape de alte locuri. Si cred ca asa simte oricine lucreaza in domeniu. Eram acum doi ani la o intalnire cu bloggeri din mai multe tari si eram mandru ca sunt din Romania. Din povestile lor imi dadeam seama ca blogosfera locala e mult mai avansata la cateva capitole, ca suntem mai europeni ca ei.

Stiti ce ma face cel mai mult si mai mult sa fiu european in Romania? Cladirile. Cele vechi renovate cu bun gust, cele noi care pun o amprenta a timpurilor in care traim. Cand am fost in toamna la Cluj, l-am rugat pe taximetrist sa facem un mic ocol, ca sa vad si eu de afara Cluj Arena. Era la putin timp dupa inaugurare. Apoi i-am spus cum sunt stadioanele la Paris, Milano sau Amsterdam. Si ca al lor nu e mai prejos.

Stiu, am fost norocos, si mi-ar placea sa simta cat mai multi romani ce simt eu. Acum imi vine sa scriu ce as schimba eu rapid in Bucuresti pentru a se bucura toata lumea de un aer european, dar aman ideea pentru un alt post.

Sustin cu povestea mea initiativa SuntEuropean.ro, un site care isi propune sa stranga cat mai multe marturii de acest gen. Intrati si lasati un motiv sau o poveste ca a mea si puteti primi un weekend la Conacul Kalnoky.