Aerosmith si Roxette meritau sa concerteze pe un stadion, poate pe cel nou. Eu as fi asteptat. Este ceva ce un stadion da unui concert si contribuie la succesul lui. As fi vrut sa vad si sa simt o masa de oameni cantand. Am vazut un public foarte tare aseara, usor timid pe alocuri (subsemnatul included), dar care a cantat cat de tare a putut, vezi It Must have Been Love.

Despre concert ce sa va spun? Roxette are pentru fiecare dintre noi o insemnatate, cred. Eu mereu zic ca “Roxette merge si la bine, si la rau’. Mi-a placut mult versiunea pentru Silver Blue, o piesa poate mai putin apreciata la noi, una din preferatele mele si dintre cele mai cerute in toata lumea. Placut si gestul de a adapta o piesa locala intr-un solo de chitara.

Desi am plecat inainte de final, dupa primul bis, sunt sigur ca spectatorii ar mai fi rezistat cel putin o ora! Imi dau seama acum, dimineata, privind clipuri pe YouTube din concertul de aseara (da, sunt cateva deja), dar si din altele recente, ca un Best Of Roxette ar tine cel putin 3 ore.

Ma uit la Listen to your heart, piesa pe care am ratat-o si am acea senzatie de “daca ar mai canta si azi, m-as mai duce”.