Ieri am lansat pe blog invitatia de a comenta spusele lui patronului Adevarul Holding, Dinu Patriciu, despre noi metode de a masura performanta unui ziarist. Discutia s-a aprins pe Facebook si va invit sa o continuam acolo. Si cum am anuntat ieri, am cerut parerea a patru oameni de media pe aceasta tema, pe care vi le prezint mai jos, nu inainte de a repeta cuvintele lui Dinu Patriciu.

“Printre indicatorii de performanţă pentru toţi jurnaliştii din trust (Adevărul Holding) va fi numărul de accesări la propriile articole, numărul de comentarii la articole sau la propriul blog”.

“Fiecare jurnalist trebuie să aibă blogul lui şi atunci când publică un material în ziar va apărea şi pe blogul lui. De aici vor rezulta comentarii cărora va trebui să le răspundă”.

Cristina Bazavan, redactor sef, Tabu
Am o problema de nuanta, fata de ce a declarat dl Patriciu: ce facem daca angajatul are blog despre gradinarit (ca asta ii este pasiunea) si el scrie la trust despre politica? Cum masuram audientele si comentariile? Si de ce sa-l obligam pe angajat sa puna pe blogul lui ceea ce a scris la ziar, unde de multe ori ( din contexte care tin de politica ziarului/ de actualitate/ de ceea ce scriu ceilalti colegi) are si articole care nu-i fac nicio placere?

Un ziar/revista nu se face doar cu editoriale si articole de fond. Ca jurnalist ai parte si de “bataturica”, nu doar de “prajiturica”.

Dar altfel, da, cred ca poate fi un barometru audienta unui articol pe net pentru performanta prestatiei jurnalistului. Doar ca el va trebui sa fie scris ca pentru net, sa contina multimedia, sa aiba o structura diferita de print (cu mai multe intertitluri, cu fotografii altfel asezate etc).

La angajarea unui jurnalist, notorietatea sa din on line poate fi un bun barometru; e importat de stiut cit de bine este conectat la retele sociale, ce drive de imagine are si care sunt mijloacele personale prin care poate capta audienta.

Cred ca viitorul va fi al jurnalistului crossmedia, care sa poata relata la radio/tv, scrie pt on line si pt print.
Restul…depinde si de angajat si de angajator ce isi negociaza ca sistem de plata si cu cit jurnalistul are un brand mai puternic (si) in on line, cu atat va putea cere mai mult.  Dar n-as amesteca blogul personal cu articolele pentru ziar.

Revenind la Dl Patriciu, daca isi propune acum acest criteriu (“numărul de accesări la propriile articole, numărul de comentarii la articole sau la propriul blog”) si-l aplica peste 2 ani, dindu-le timp angajatilor sai sa-si creasca bloguri si sa invete sa scrie acelasi text si pentru print si pentru on line, e un criteriu onest. Altfel n-ar fi decit inca o solutie smechera de criza – sa mai taiem niste salarii – cind mai onest ar fi sa le spunem oamenilor ca doar banii astia ii avem, pe astia ii impartim.
[ BLOG / TWITTER ]

Dragos Stanca, managing director, F5 Realitatea-Catavencu
Cred in continuare in sistemul de plata in functie de trafic, sistem pe care continuam sa il aplicam in cazul platformelor de blogging colectiv. De la lansarea VoxPublica au mai aparut inca 3: Pandoras, Standard si SportVox.

Cred in continuare ca, in anumite cazuri, sistemul de plata (si) in functie de parametri de performanta (dintre care traficul e doar un parametru) se poate si, mai mult, se va si aplica in cazul unor jurnalisti online.

In cazul VoxPublica, e vorba de un sistem care contorizeaza nu doar traficul ci si parametri calitativi (cate raspunsuri da un anumit jurnalist, cate linkuri genereaza un text, daca permite sau nu comentarii etc), se elaboreaza un punctaj si “punctul” are o valoare in eurocenti, care variaza in functie de incasarile din publicitate.

Aici, parerea exprimata acum si de dl Dinu Patriciu corespunde cu opinia formulata de mine atunci.

As merge insa mai departe: se pot genera bani de catre autori si prin sisteme de tip marketing afiliat, sponsorizari speciale etc – practic, asa cum traieste un blogger pur sange poate activa si un jurnalist online, in cadru organizat.

Acum suntem doar in faza de experiment, dar cand piata va fi suficient de mare eu prognozez ca va fi un sistem de plata destul de raspandit.

Asa cum spuneam si atuni, valoarea unui articol de tip cultural, de exemplu, nu trebuie judecata financiar la fel cu un articol despre orgasm (care va face trafic implicit): factorul calitativ trebuie, ca atare, luat serios in considerare. Factorul de influenta, daca vrei.

Inca piata nu permite insa ca un jurnalist sa traiasca doar din atat – insa sistemele de genul acesta vor evolua si, asa cum azi exista bloggeri care traiesc doar din blog vor exista si jurnalisti online care vor trai strict din banii pe care ii vor produce prin aportul lor la traficul general al portalurilor pentru care vor scrie.
[ BLOG / TWITTER ]

Iulian Comanescu, managing partner, Comanescu
Să le luăm pe rând. Comentariile cuprind o mare cantitate de zgură. Asta ştie şi Manafu, care a anunţat că nu mai validează pseudonimele, şi Comanescu, care a introdus user şi parolă. Pe site-urile de classic media e un circ încă mai mare decât pe bloguri.

Pe urmă, şi Manafu, şi Comanescu ştiu că dacă scrii o postare despre Google, Băsescu, Steaua, Dinamo, Windows sau Linux, se stârneşte tărăboiul. Presupunând că au unde, comentatorii încep să se certe la un anumit gen de topic-uri, iar controversa din jurul subiectului nu are neapărat de a face cu foloasele aduse brandului media sau cititorului.

În fine, ca să încheiem cu comentariile pe seama comentariilor, am observat pe propria piele că orice postare sau text scris încheiat, care duce lucrurile la consecinţe, are mai puţin potenţial de a fi comentat. Am verificat empiric că ştirile rotunde, analizele echilibrate/nehazardate şi aşa mai departe se soldează cu puţine reacţii, chiar dacă afişările de pagină sunt multe.

Din ceea ce am spus mai sus e clar că numărul de comentarii la un articol/o postare tinde să fie supraevaluat ca măsură a calităţii postării. Pe baza acestui criteriu, ar trebui ca ziariştii de la secţia de sport să aibă un salariu de 10 ori mai mare decât cei de la secţia de sănătate, de pildă.

Să trecem acum la trafic. Despre asta am vorbit şi data trecută; într-o oarecare măsură, numărul de accesări dă o indicaţie despre “calitatea” unui item de coţinut, oricum ar fi înţeleasă noţiunea de “calitate”. Dar ştim, din scandalul dintre site-urile de top, cam la ce recurg uneori acestea pentru trafic: poze cu babe-n pielea goală şi aşa mai departe. Dacă vrem să luăm în considerare traficul, trebuie să îl ponderăm şi cu alte criterii referitoare la produsul jurnalistic.

Eu, să fiu în locul managerilor din media clasică, aş lansa nişte benchmark-uri din care să reiasă cam cât de productivi sunt angajaţii ziarelor/televiziunilor. Chiar şi acum, după reduceri de oameni, s-ar putea să se găsească destui care freacă menta big time. În momentul de faţă, problema nu e că unii scriu articole cu 100 de afişări pe un site mare, ci că nu le scriu nici pe alea.
[ BLOG / TWITTER ]

Simona Tache, jurnalist
E bine ca dialogul jurnaliştilor cu cititorii să fie încurajat, dar mi se pare puţin ilogică ideea ca articolele să fie puse atât pe site-ul ziarului, cât şi pe blogurile jurnaliştilor. O să se angajeze nişte oameni în plus, care să numere comentariile de pe blog şi să le adune cu alea de pe site? De asemenea, mi se pare OK ca în evaluarea oamenilor să conteze şi prezenţa online, dar asta nu se poate face chiar oricum, e nevoie de nişte grile care să ia în calcul poziţionarea articolului pe site, domeniul la care se referă acesta şi altele. Întotdeauna un articol despre ce chiloţi şi-a mai cumpărat Mihaela Rădulescu va face mai multe accesări decât unul despre un violonist care a luat un premiu internaţional. Ca să scurtez: da, e firesc să se acorde mai multă atenţie online-ului, dar dacă o să se procedeze ca la C.A.P., s-ar putea să iasă o mare varză.
[ BLOG / TWITTER ]

FOTO: SWAWE EWAHS