Am vazut mai devreme stirea despre cum incearca revista Time sa capitalizeze pe seama prezentei sale online. Nu, nu a pus un asa-numit paywall si nici nu a cerut utilizatorilor sa se inregistreze, pur si simplu a limitat continutul oferit pe web. Mai precis, ofer variante reduse a materialelor din print, sugerand cititorilor sa ia fie editia tiparita, fie pe cea creata pentru iPad.
Miscarea Time apare intr-u moment in care lumea publishing-ului online sta cu ochii atintiti asupra The Times si The Sunday Times, publicatii detinute de Rupert Murdoch, care au introdus din iunie o taxa pentru materialele vizualizate online. Aceasta initiativa, precedata de o actiune de inregistrare a vizitatorilor, a condus la o scadere semnificativa a traficului pe site-urile celor doua publicatii. Dragos Stanca a analizat si el situatia aici.
O miscare impotriva acestui curent a facut-o The Guardian, ziar care a decis sa ofere continutul sau bloggerilor. Inca de acum un an si ceva, a lasat acces liber la continutul sau prin Open Platform. Acum vine si cu un plug-in pentru WordPress, facand si mai usoara distributia materialelor sale pe bloguri.
Avem asadar doua directii. Care credeti ca pe termen lung va aduce un castig (mai mare) pentru publicatii?
FOTO: STEVENDEPOLO
Daca te referi la castig financiar cred ca niciuna. Cat timp vor exista alternative gratuite pentru informatiile din ziare consumatorii nu vor plati.
uite-te pe adplanner la estimarile de trafic ale lui the guardian … 🙂
adevarul sta in cum te pozitionezi, quality si mori la fel ca si cotidianul(.ro) pe un model care nu vrea sa evolueze. Sau in open mind si deschis la nou
Acum depinde din ce perspectiva privesti. Poate oamenii se pot obisnui cu gandul ca nu totul pe internet e gratis si pana la urma vor plati. Dar mai profitabila mi se pare cealalta miscare : de a lasa publicatia online gratuita si cu ceva adsense / reclame … 🙂 cred ca iese mult mai bine asa. Plus ca nu poti sa obligi pe cineva sa-ti dea un ban pentru a vedea o stire , care , la fel de bine poate fi vazuta si la “altii” 🙂 . Nu ?
momentan, varianta in care ziarele stau la mila agentiilor s-a dovedit si ea falimentara ( a se remarca numarul ziarelor care trag obloanele). stiu, nu le trag din acest motiv, dar si lipsa banilor din online este un adjuvant serios. e extrem de posibil ca miscarea lui Murdoch sa fie de bun augur si sa invete consumatorul ca lucrul de calitate se plateste.
momentan ne invartim cumva in cerc.
Am sa dezvolt intr-un post de ce Internetul ar trebui sa fie pe bani si ma refer aici la content si servicii… In cazul de fata insa eu inclin sa cred mai mult in strategia lui Murdoch. Cred ca el forteaza un pic status quo-ul actual si merge pe ideea all or nothing sau, cum spune Mercedes acum, best or nothing.
Ce vreau sa spun este ca cei mai multi publisheri online nu au o alta strategie in afara de advertising, iar Murdoch isi pariaza site-urile pe o moneda noua: continutul platit.
Online-ul se schimba, iar cei “mai pe faza” sunt acum Murdoch, Jobs si poate cei de la New York Times.
Ce va face marea diferenta in viitor va fi clar dat de calitatea content-ului, servicii adiacente pe bani si adaptarea la noile canale (vezi ipad, mobile etc).
Domnul Loren Feldman (1938media.com) a integrat in blogul lui un paywall de $5.00 pe luna care e platibil prin PayPal. Blogul lui se poate citi in continuare gratuit, insa subscriberilor li se pune la discretia lor continut bonus/special.
La ideile si parerile domnului Feldman, eu personal nu cunosc alternative, dar ma gandesc ca totusi exista asa ceva. Dar nu asta e ideea aici, ci utilitatea/valoarea continutului creat de catre dansul. Si dupa parerea mea exista si un raport calitate-oferta/pret. Business echilibrat.
Pe platforma WordPress exista un plugin shareware, pe care chiar dansul mi l-a recomandat. In cazul meu inca nu e de actualitate, insa celor interesati le pot recomanda. Contact me si ma uit in arhiva mesajelor.
Salut,
Eu compar acest model de business cu cel din offline: cartile sunt pe bani, revistele sunt pe bani, publicatiile tiparite sunt pe bani, tot ce este marfa pe lumea asta, este pe bani. Banii cuiva, dar bani. Ca atare, nu inteleg de ce paradigma “continutul pe Internet este gratuit”, nu poate fi rasturnata sau macar zdruncinata ? Pentru ca ni se pare ca nu ar merge ? Eu zic sa ii lasam pe cei care doresc sa testeze acest model nou de business, sa vedem ce se intampla. Si nu ce se intampla de pe o luna pe alta, ca un nou model se testeaza in ani de zile. Apoi ignoram dimensiunea fenomenului. Daca un singur publisher vrea sa rastoarne paradigma, poate ar fi cazul sa fim sceptici. Dar ganditi-va, cu acea capacitatea de a vedea posibilul in lucrurile ‘on the reverse’: dar daca din ce in ce mai multi publisheri trec la plata continutului si se unesc intre ei, acesta nu va face diferenta ? Si in alt treilea rind, uitam despre ce continut vorbim – sau nu vrem sa il definim ? La ce continut ne gandim, cand ne gandim si il analizam ? La cancanurile din tabloide, la articolele de toata jena care compileaza traduceri din agentii straine ? Pai normal ca o presa mimetica, de joasa factura, cu unii jurnalisti slab pregatiti, nu va atrage plata pe continut. Am dat o data ca exemplu publicatii cu plata: Harvard Business Review sau Financial Times, altele si altele. Mi s-a replicat, intr-o alta discutie, ca in Romania (era o discutie despre Adevarul) nu avem asa ceva. Bine, dar noi vorbim si de dimensiunea aspirationala, pentru ca un antreprenor (Patriciu), banuiesc ca nu va trece brusc de la modelul curent online la plata, fara sa dea in schimb nimic. Si se gasesc retete prin care sa adaugi valoare, dincolo de pragul de taxare: continut audio video, analize, gadget-uri, club membership, etc. Si as mai zice ca trebuie sa ne distantam insine de modelul de consumator de gratuitati, care pare cam comunist. Noi, ca ganditori liberi, unii antreprenori, nu ar trebui sa ne bucuram ca poate se va termina cu milogeala – “vrem gratis, vrem gratis !” – si ca poate se va ajunge la niste modele adevarate de afaceri in care pretul – nu numai el – va recompensa munca creatorilor ? Eu sunt pentru indrazneala, pentru rasturnarea paradigmei. Cei care spun ‘nu va merge’, nu stiu de fapt nimic despre viitorul comportament al consumatorilor. Si daca nu stiu/stim nimic despre ce va face consumatorul peste 2-3 ani, intr-un context modificat, de ce este posibil sa se spuna ca nu va merge ? Pe ce ne bazam, pe analiza, pe simulari ? Nu pe speculatii care au sansa 50% de a se implini, intr-un sens. Dar si in celalalt sens se poate. Incercarile sporadice de acum 6-7 ani si cele recente, nu ne spun nimic despre viitor. Faptul ca mie (sau unei persoane) nu mi-ar conveni sa platesc pentru continut, nu trebuie sa ma faca sa extrapolez aceasta dorinta/frustrare la toata masa de consumatori, sa generalizez. Si mai mai gandesc ca, asa cum exista cumparatori de marfuri de milioane de dolari, si plata de continut – nu la acea scara, va avea clientii sai. Ce putem spune este ca introducerea criteriului monetar pentru accesul la continut – nu informatie – ci continut, va diviza si mai multa internautii. Va crea o noua diviziune sociala a Internetului. Ai bani, ai parte, nu ai bani, te duci la biblioteca. Mi-aduc aminte ca am avut un abonament la o selectie de resurse, gestionata de British Library. Am platit o suma nu mare, de circa 60 RON. Dar ce am gasit acolo, nu gaseai gratuit in Internet. De aceea revin: plata, pentru ce ? Trebuie sa definim: informatii, continut, cunostinte tehnologice, cercetari ? Ce anume este in discutie ? Poate nu stim, dar in Internet se gaseste o parte infima din cunostintele umanitatii, iar Internetul este vechi, asa ca mediu de masa, doar de prin 1995 incoace. Restul se gaseste in biblioteci de dinaintea acestui prag. Si as mai adauga ceva: comparati agresiunea la care este supus consumatorul roman, pe siturile catorva din publicatiile online care conteaza, cu lectura unui continut online de elita produs in tarile dezvoltate. Poate as prefera sa platesc ceva banuti sa nu trebuiasca sa dau click-uri peste click-uri ca sa ‘scap’ de tot felul de aberatii. Recomand ca model nytimes.com, ft.com, economist.com, canardenchaine.fr, etc. Decat asa publicitate, ca in online-ul de pe la noi, de nu mai vezi continutul, mai bine pe bani, dar fara agresarea consumatorului. Dezbaterea poate fi interesanta daca vom incerca sa vedem si partea plina a paharului.