Relatiile dintre oamenii de PR si jurnalisti pot deveni uneori tensionate, insa nu imi amintesc sa fi vazut la noi un episod precum cel din clipul de mai sus. In spatele incidentului exista o poveste pe care nu o voi dezvolta aici. Este dezbatuta in comentariile clipului pe YouTube. Ce vroiam eu sa spun este ca (intotdeauna) intr-un incident public va aparea un martor cu un telefon in mana, filmand intamplarea. Asa cum s-a intamplat si aici. Nu am gasit insa filmarea martorului.
Pentru oamenii de PR
- Public Relations
- Cristian Manafu
- 30.05.2010
- 5 comentarii
Salut,
Un pic de reflectie si deconstructie nu strica dezbaterii.
Am urmarit filmul si in cadrul articolului tau si in You Tube. Felul in care “PR guy” il tot sacaie pe reporter, bate la ochi de la distanta. Prima mea impresie a fost de inscenare. O situatie care pare ca in viata, tocmai spre a fi comentata drept “asa nu”. Nu cred ca o persoana care se ocupa de relatiile media, mai ales la americani, darmite in Romania, ar tot tapa asa pe umar de zeci de ori un individ, doar ca este tampit la cap. Nu este credibil.
Care au fost etapele actiunii ?
1. PR guy ii spune reporterului ca poate sta de vorba cu speaker-ul, la sfarsitul intalnirii, dar il bate pe umar de atatea ori, incat un om normal l-ar fi luat la bataie. Dar bataia pe umar este vizibil intentionata, prin repetarea ei.
2. PR guy il mai bate pe reporter, pe umar, la sfarsit, atunci cand acesta vrea sa discute cu speaker-ul. Speaker-ul refuza si pleaca.
3. PR guy anunta finalul intalniriii si acuza pentru aceasta decizie intempestiva, pe reporter, dand vina pe acesta pentru perturbarea intalnirii.
Trimiterea la filmul din You Tube, unde de regula gasesti in noianul de comentarii, pe cel de insight, lamureste lucrurile: totul a fost intentionat. Da, neortodox si neobisnuit, si inacceptabil, dar PR guy a obtinut ce a vrut: a evitat ca reporterul sa puna intrebari delicate si incomode privind finantarea. Nu stim contextul si de ce nu i-a pasat de efect. Dar miza probabil ca era mare.
Sigur ca nu a procedat corect si nici nu se poate numi asa ceva “relatii cu media”. Este orice altceva. Atingerea unei persoane in acel fel tine chiar de educatia elementara. Asta se invata inainte de a ajunge la facultate.
Iar faptul ca poti fi filmat, fotografiat, inregistrat audio este, de la Watergate incoace (Nixon tapes), un dat al vietii moderne. Nu cred ca se mai indoieste cineva. PR guy nici nu s-a ferit de camerele de filmat, decat un pic la urma.
Iata comentariul publicat la film care cred ca explica situatia:
“The flak guy Marc Slavin and the hospital had taken money out of a gift fund for patients and spent it on themselves, it was a well documented crime, and the news sent out Dan to question the hospital. Marc (a thief, a liar, now also a molester) tried to make it seem like the reporter was the bad guy in order to redirect attention away from himself and the hospital. ”
O nota as adauga: relatiile media sunt importante, dar inseamna putin in paleta de activitati din domeniul comunicarii. Ca atare, restrangerea frecventa a PR, de catre observatori, doar la relatiile media, nu reflecta amploarea si complexitatea demersului strategic al comunicarii. Daca as putea, as inlocui sintagma PR cu altceva, pentru ca este folosita uneori depreciativ cu privire la cei care in activitatile de comunicare se mai ocupa si cu altceva decat cu relatiile media.
Tiberiu
Construiti de dupa acelasi ritual atat unii cat si altii functioneaza intr-un lant trofic de nisa superioara in care carnasierelor le lipsesc consumatorii de clorofila. Rezultatul este o putreda vanatoare de vrajitoare pe o matura care nu mai poate strange gunoiul…
ca de obicei, primesc un comentriu lung si pertinent, cu care sunt – de data aceast – 100% de acord.
as vrea sa te intreb ceva, cumva off-topic, dar interesant: Exista un om care activeaza intr-o agentie de PR sau departament de PR care sa nu fi facut media relations (macar o data)?
corect!
@Cristian Manafu
Da, intr-un fel sau altul cei care lucreaza in domeniul comunicarii/PR executa si activitati de relatii cu media (ne putem gandi si la reciproca – exista oameni de presa care sa nu fi lucrat cu PR-ul, adica sa nu fi avut activitati de relatii cu PR ?). In functie de marimea companiei, paleta de servicii de comunicare oferite, complexitatea serviciilor, este posibil ca sa existe departamente exclusiv pentru relatia cu media, de exemplu. Si responsabiil de cont sa aiba relatii cu presa, dar nu de anvergura, desi cunosc ‘felia’. Exista si companii mai mici care pot lucra cu nu numar mic de oameni, acestia executand mai multe tipuri de activitati. De toate intr-unul. Ce este adevarat este ca acea interfata a companiei de comunicare, cea mai vizibila, uneori, expresie a serviciilor prestate in numele clientilor, dau masura si impresia placuta sau mai putin placuta pe care o simte publicul. Si se intampla ca oamenii care se ocupa de relatia cu media, datorita plasarii lor adesea intre corporatie si presa, sa fie uneori si incasatori de ‘castane’, din partea celor care lucreaza in presa. Nu exista alb si negru.