Intr-un post recent, Seth Godin venea cu o idee indrazneata si interesanta in acelasi timp: In aceste timpuri, ar putea jurnalistii sa fie platiti cu comision?.  Cel putin in mediul digital, performantele lor ar fi usor de masurat. Strategist.ro a preluat intrebarea si a provocat sa raspunda patru oameni cunoscuti in media de la noi.

Cristina Bazavan, redactor sef, Tabu
Plata cu comision (pentru publicitatea incasata) se practica de citiva ani deja, in radio si tv. Serban Huidu si Mihai Gainusa sunt unii dintre primii beneficiari ai acestui sistem de plata, considerat bonus de audienta. Si Mihai Morar si Daniel Buzdugan s-au aflat in aceasta situatie.

E fair sa fii platit in plus, daca faci mai multa audienta decit restul. E cost effective si pentru companie pentru ca plateste cind e vorba de performanta, daca s-a facut performanta. Plus ca e un stimulent pentru angajat sa atinga baremul de la care incepe bonusarea in comision. Sistemul e viabil pentru on line, radio si tv, unde audientele pot fi masurate foarte specific (pe articol/sfert de ora de emisie). E mai complicat insa in print.

Extinderea pe scara mai mare a acestui sistem de plata e doar o chestiune de negociere intre angajat si angajator; cita forta are angajatul, cit de sigur pe performatele lui este, ca sa poata solicita asa ceva.
[ BLOG / TWITTER ]

Simona Tache, jurnalist
Cu durere-n suflet, pentru că nu poate să nu te doară sufletul când vezi în ce epocă cinică trăieşti, răspunsul meu e, totuşi, da. Dacă un jurnalist îşi face mai bine treaba decât alţii, pe felia lui, conform cu deontologia meseriei şi cu valorile şi direcţia produsului pe care îl reprezintă (subliniez, “conform cu deontologia meseriei şi cu valorile şi direcţia produsului pe care îl reprezintă”!), e firesc ca şi feedback-ul financiar să fie corespunzător. Oricum, indiferent dacă ne place sau nu, către asta ne îndreptăm.

Ziarele sunt, azi, mai mult ca oricând, nişte Conturi de Profit şi Pierderi. Epoca romantică a apus. Suntem, cu toţii, nişte nenorocite de cifre. E nasol, dar asta e. Dacă vrei să sintetizez răspunsul în aşa fel încât să conţină în el zecile şi sutele de ore de discuţii la care s-ar preta problema, precum şi toată istoria omenirii, o să zic aşa: Nu, nu e o idee bună ca jurnaliştii să fie plătiţi pe comision, dar e cea mai bună soluţie.
[ BLOG / TWITTER ]

Iulian Comanescu, managing partner, Comanescu
Seth Godin foloseşte termenul metaforic. Dacă e vorba de un comision în funcţie de trafic (afişările articolului sau orice altă măsurătoare consacrată în on-line), ştim foarte bine că acesta e relativ, constă într-un anume public sau în altul, de calitate variabilă, altfel n-ar exista CPM diferit. Un instrument de referinţă oarecare nu e rău totuşi: tocmai din cauza situaţiei descrise în postarea de la care ai pornit, jurnaliştii de print umplu mii şi mii de centimetri pătraţi de hârtie cu prostii.

Reiese că stimulentele financiare în funcţie de îndeplinirea unor obiective sunt binevenite, dar obiectivele nu sunt numai traficul. Prin anii ’90, în tipar exista practica “acordului”, a suplimentului de salariu în funcţie de numărul de articole publicate; la “Evenimentul zilei” în perioada de glorie, de pildă, puteai câştiga din acord de câteva ori “baza”, dacă aveai o “felie” productivă ca Senatul. Reporterii de social nearondaţi pe lângă vreo instituţie erau mult mai prost plătiţi, fiindcă publicau câteva bucăţi pe lună. Era oarecum nedrept, dar acest gen de competiţie dădea mai ales calitate.Trebuia să te baţi ca să-ţi intre “marfa”. Acum se face jurnalism cu capul pe tastatură: picotim, ne mai trezim din când în când şi dăm câte-un control + V, să vedem ce-a rămas în clipboard, după care trântim obrazul pe taste la loc.

Cred că mai importantă decât plata la mia de afişări e o grilă de criterii, în cazul în care vorbim de ceva apropiat de o instituţie (un site cu editori şi reporteri/redactori sau o publicaţie). Din nefericire, editorii, adică şefii, sunt adesea inerţiali şi prost pregătiţi, aşa că nu ştiu cine ar putea impune acele criterii în redacţiile mai mari.
[ BLOG / TWITTER ]

Dragos Stanca, managing director, F5 Realitatea-Catavencu
Ideea poate functiona numai pentru jurnalistii online si pentru „partea” online a jurnalistilor offline. F5 aplica deja acest sistem pentru toti bloggerii grupului si il va aplica si la VoxPublica.ro. Un procent semnificativ din banii pe care ii incasam din publicitate se impart proportional, in functie de trafic, bloggerilor care participa in proiect.

Pentru articolele „normale” aceasta idee e mai greu de aplicat intrucat numarul de unici, afisari etc e influentat si de decizia sefilor editorial legata de plasarea unui articol mai vizibil sau nu in homepage.

De asemenea, e greu de aplicat „la gramada”. Un interviu in zona culturala poate fi foarte valoros si relevant pentru publicul vizat, dar nu va produce niciodata la fel de multe afisari ca un material politic sau tabloidal.

Cred, in concluzie, ca se poate aplica sistemul in cazul bloggerilor. Lucru pe care noi il testam deja.
[ BLOG / TWITTER ]