Am o senzatie ciudata dupa CERF 2009. Cred ca e primul eveniment de care imi este dor. Stiu, suna ciudat, de aici si senzatia. Am facut in ultimii trei ani zeci de evenimente de tot felul si niciodata pana acum nu m-a incercat aceasta senzatie. Si incerc sa imi dau seama de ce.

A fost cel mai mare eveniment in care am fost implicat pana acum, cel mai obositor si mai solicitant. Timp de trei zile, m-am trezit la 5.30 si am incheiat ziua dupa 16 – 17 ore. Am luat vitamine si cate trei cafele pe zi. Am moderat, prezentat, aranjat, coordonat, indrumat. Si multe altele.

Cred ca ideea de targ combinat cu conferinte este “de vina”. Sa vezi atatia oameni, atatea locuri de intalnire si discutii in cadrul unui singur pavilionul este o experienta unica, mai ales daca esti implicat si tu in organizare. Poate si ideea de business community a sustinut aceasta senzatie si cu siguranta cele trei seri dedicate Internetului au avut si ele un rol important.

Anul acesta CERF a fost un eveniment de business. De fapt, eu am tot spus ca nu e CERF. E altceva. Si asta se va vedea si in editiile viitoare. Din primele estimari au fost in medie peste 1.000 de participanti pe zi in Pavilionul 15 al Romexpo, un numar optimist pentru un eveniment B2B in an de criza.

Nu am citit ce s-a scris despre CERF. Am aflat cate ceva de la diversi cunoscuti. Chiar mi-am propus sa nu citesc prea multe despre ce am facut in acele zile. Vreau sa ma bucur in continuare de acea senzatie. Cred ca trebuie sa invatam sa ne bucuram mai mult de tot ce intalnim, facem sau ni se ofera mai degraba, decat sa criticam de dragul criticii. Si poate despre aceasta idee voi vorbi la Optimism2009.