Un post scris astazi de Subiectiv mi-a adus aminte ca am o “restanta” fata de echipa din Romania calificata in competitia Citizen Act. Practic, “ar fi trebuit” sa scriu un post despre ideea ca CSR ar trebui sa inceapa cu politicile de HR ale companiilor sau despre echilibru dintre job si viata personala.

Imi place mult ideea asta: “CSR-ul ar trebui sa porneasca de la o politica de HR responsabila” si ar fi interesant de vazut daca exista exemple la noi si sub ce forma.

Despre work-life balance am mai scris (nu eu personal) in revista Biz, in urma cu aproape 5 ani. Era un numar special dedicat subiectului deschis de acest editorial scris de mine. Asadar nu sunt chiar strain de subiect.

Am avut intotdeauna o problema in a pastra acest echilibru. Am preferat munca si mi-a placut. Mi-a placut sa stau 36 de ore la birou.

Astazi dupa 19 ore petrecute in afara caminului, sunt zombie 3 zile. Mi s-a intamplat saptamana trecuta. Stilul de a munci s-a schimbat un pic fata de acum 5 ani, insa nu radical. Rezistenta nu mai e aceeasi. Atunci ma miram cum persoane trecute usor de 30 de ani nu puteau rezista ca mine. Acum cred ca eu rezist mai putin ca ei atunci.

Daca as fi facut ceva, daca as fi gasit nu un echilibru, ci macar un semn de echilibru, poate astazi nu as “cadea” atat de usor.

In cele mai multe cazuri, cand o persoana ajunge sa se ingroape in munca, nu mai asculta de nimeni. Atunci e momentul sa intervina compania. Si aici e cazul sa se activeze politica de HR responsabila. Compania trebuie sa spuna stop pentru angajat si sa il trimita acasa si / sau sa ii ofere acces la diverse activitati.

Eu aveam abonament la una din cele mai bune sali de intretinere de oras. L-am folosit? Cred ca fix o luna. Si desi imi placea, tot la munca m-am intors. Deci companiile ar trebui sa mearga mai departe cu grija fata de angajati. Ar trebui sa ii si “urmareasca”.

La nivel individual, nu cred ca suntem cu totii pierduti, drogati de munca fara scapare. In urma cu o saptamana si ceva am ales sa beau apa si nu cola. Iar eu beau multa cola. Nu mai vroiam. Pur si simplu.

Dupa cele 19 ore care mi-au aratat ca nu mai rezist ca pe vremuri, mi-am zis ca trebuie sa fac o schimbare in felul in care muncesc. Doresc in continuare sa fac multe lucruri, dar parca acum e mai bine sa ma concentrez doar pe cateva. Asa voi ajunge sa le fac si pe restul in timp. Voi castiga de fapt timp, caci ce rost are sa le fac pe toate acum?

(Despre spotul de mai sus vorbeam in editorialul de acum 5 ani)