Ultima oara cand am postat pe Twitter explicam de ce timp de o saptamana am fost atat de profund. Lumea se aratase ingrijorata fata de filosofiile mele ciudate. Nu erau ale mele, ci erau niste extrase din cartea “Soni“.

Experimentul asta l-am facut o saptamana. Am ales apoi sa nu postez nimic pe Twitter timp de o saptamana. Sa vad ce reactii primesc. Bine, recunosc! La inceput nu am postat ca nu am avut timp. Abia dupa cateva zile mi-am zis: “Hai sa nu postez nimic, sa vedem daca lumea zice ceva!”.

N-a zis nimic, ceea ce ma face sa cred multe despre Twitter in primul rand. Nu despre mine si prezenta mea in microblogging.

Curios este si faptul ca desi nu am postat nimic nu mi-a scazut/ stagnat numarul de “urmaritori”. Ba dimpotriva, am ajus acum sa am peste 1.000 de followers. Daca nu gresesc, microblogul meu este cel mai urmarit cont pe Twitter, scris in limba romana. Si eu nu am zis nimic timp de o saptamana…

Ma gandesc acum si la blog putin. A sarit de pe pozitiile 6-8 pe locul 3 in ZeList. Bun, cred ca a avut loc o reorganizare, ceva in topul blogurilor, caci am vazut o schimbare masiva a locurilor in Top 10. Va spun sincer ca m-am intrebat cum am ajuns pe 3 dupa ce mai tot anul am stat intre 5 si 9.

E foarte interesant de vazut/ aflat de ce oamenii te urmaresc pe blog, pe Twitter si mai ales ce ii face sa te aleaga pe tine. Exista cateva cazuri frumoase la noi: Zoso, Cabral, Andressa, Dono, Bobby Voicu, Tudor Chirila. Niste studii de caz interesante pentru cei care isi fac lucrarile de diploma pe subiectul blogurilor.

Am avut cateva tentative de a renunta la blogging si la Twitter, fiind de parere ca daca nu poti face o treaba ca lumea, mai bine nu o faci. “Ca lumea” pentru mine inseamna in cazul de fata sa scriu zilnic pe blog si sa citesc zilnic blogurile altora.

Acum sa vreau sa renunt si nu pot. Simt ca as dezamagi atatia oameni. Dar apoi ma gandesc ca timp de o saptamana nimeni nu a vorbit cu mine pe Twitter.