Saptamana trecuta cand am citit suplimentul Financial Times despre top 500 companii din Europa Centrala si de Est elaborat pe baza studiului Deloitte m-am intrebat cine va publica la noi aceste informatii. Nu a fost ZF, ci BM (Business Magazin) care a introdus top 50 in editia jubiliara 200 (topul complet se poate regasi pe site-ul saptamanalului, cine doreste mai multe amanunte, inclusiv comentarii si metodologie se poate duce pe site-ul deloitte si va putea descarca 2 rapoarte exhaustive). Intre timp am trecut si prin presa noastra si am fost surprins de 2 lucruri: declaratia primului ministru care doreste o economie independenta de multinationale si continuarea comentariilor cu privire la cresterea salariilor din Romania care vor influenta negativ viitoarele investitii in Romania.

Dorinta premierului Tariceanu ca economia noastra sa nu mai depinda de capitalul strain este teoretic justificata, practic insa ramane o utopie. Conform topului, din cele 30 de companii romanesti incluse in top, 24 sunt cu capital strain iar celelalte 6 snt controlate de stat (dat fiind zona strategica de activitate, de altfel procentul companiilor controlate de stat este sub media regiunii de aproape 24%) Prin urmare capitalul „autohton” a cam ratat topul 🙂 . Mai mult, acest capital autohton este sustinut de bani adusi in parte (daca nu in totalitate) din strainatate (proiectele autohtone au avut nevoie de credite oferite in majoritate de bancile internationale). Crestere economica inseamna mai mult decat cresterea productiei, inseamna productie vanduta, iar intr-o economie globala, companiile internationale sunt performerele la cresterea vanzarilor in detrimentul companiilor locale.

Teoria cu salariile care cresc prea mult si vor indeparta investitiile din Romania (vehiculata intens in presa romaneascva) este desfiintata de acest top. Pentru cine nu stie, acum 11-12 ani in Romania 300-350 de dolari erau un salariu bun in marketing/administratie, iar 400-500 de dolari pentru middle management.

Doar in sistemul bancar mai puteai fi platit ceva mai bine, iar unele din multinationale incercau si ele sa pluseze. Daca ne raportam la Euro din ziua de azi cei 300-350 de dolari inseamna 450-500 de Euro care au devenit solicitarile celor care sunt la priml sau al doilea job, iar cei 400-500 de dolari ar insemna 600-700 Euro, care nu este departe de media salariilor din middle management. Prin urmare asa zisa presiune a salariilor din Romania este mult exagerata din punctul meu de vedere. Tot acum 10-12 ani salariile unor angajati pe pozitii similare in tari din zona (Cehia, Polonia, Ungaria) erau de 3-5 ori mai mari ! Acest aspect nu a oprit investitiile marilor producatori de autoturisme din industria auto (Volkswagen/Audi in Cehia, Slovacia si Ungaria, Fiat in Polonia) sau ale altor mari companii (Nokia in Ungaria – cu mult inainte de a descoperi Romania, ArcelorMittal in Polonia, Samsung in Slovacia sau Philips in Ungaria). In realitate instabilitatea economica (nu stiu cati isi amintesc deprecierea leului de 100% in ianuarie – februarie 97 +taxe modificate peste noapte) si fiscalitatea excesiva (am fost in top la taxele pe salarii si inca nu suntem departe de el) au tinut mult timp investitorii departe de Romania. Audi Ungaria de exemplu a inregistrat o cifra de afaceri de aproape 6 miliarde de Euro fata de cele aproape 2 miliarde ale Dacia, avand de 2 ori mai putin salariati. Asta in conditiile in care Logan este marca cu o marja de profit de peste 8%, peste media industriei si peste rezultatele finaciare ale celorlalte modele Renault, conform datelor comunicate de acestia. Teoria salariilor care cresc necontrolat la noi este nejustificata in conditiile existentei in regiune a mai multe fabrici de electronice (Sony Slovacia este si ea in top) care au preferat aceste tari si nu si-au lasat productia doar in China sau Taiwan. Singurul lucru care conteaza este potentialul si interesele investitorului – Renault Group Romania a avut cresteri frumoase de la an, dar departe de performantele Audi, Skoda, Volskwagen, la fel si Mittal in Romania (de 2 ori sub vanzarile inregistrate in Polonia). Partea frumoasa este ca o data cu cota unica, Romania a inceput sa fie recomandata de consultantii care se ocupa de firme off shore (alaturi de destinatii exotice – BVI sau traditionale – Luxemburg / Cipru) si ca oricat fi de suparati pe guvernantii de azi, cota unica a fost factorul determinant in atragerea capitalului in tara noastra.

In concluzie, uitati-va pe topul 500, cititi comentariile si nu va mai lasati prostiti de povestile cu cresterile necontrolate de salarii din Romania care alunga investitiile. Valoarea trebuie intotdeauna recompensata, iar Romania este inca in Europa, nu in Africa sau Asia coloniala…

PS. Nu confundati buna impresie despre voi cu valoare – valoarea trebuie demonstrata, e cam greu sa fiti crezuti pe cuvant. Pana o demonstrati incercati sa va ghidati dupa bunul simt, e de un real folos 🙂

Un articol scris de Dan Virtopeanu, General manager, Voxline