Dupa terminarea facultatii cred ca as fi lucrat si pe gratis doar, doar sa gasesc un loc undeva. Am avut insa noroc si am fost platit din prima luna. Am inceput cu echivalentul a aproape 200 de dolari. Un salariu destul de bun pe vremea aceea pentru un tanar absolvent fara nicio obligatie.
Astazi insa situatia sta mult altfel. Mult de tot. Dovada si cerintele preluate dintr-un CV primit recent pentru un post de junior marketing coordinator, un job de entry-level pentru cineva care isi doreste sa intre in marketing/ advertising/ comunicare:
Salariu: 600,00 EURO / luna
Beneficii: Salariu motivant, eventual bonuri de masa, excursii, perfectionari, traininguri, schimburi de experienta…
E mult? E putin? E normal?
Avand in vederea criza de oameni…. e normal.Avand in vedere productivitatea romaneasca…. e mult.Avand in vedere cat isi doresc oamenii bani azi….. e putin :)Depinde mult de ce parte esti.
Nu poate fi mult sau putin decat in raport cu persoana angajata! Zic eu…
Sunt de acord cu Mircea. Depinde de perspectiva din care privesti. De persoana angajata depinde mai putin pentru ca stim deja ca e vorba de entry level si suma preconizata se cunoaste dinainte de a sti cine va ocupa acel post.
Da, cred ca depinde de persoana angajata.Din pacate in Romania faptul ca ai terminat o facultate nu inseamna ca si stii sa faci ceva. Dar, din fericire, exista si tinerii care activeaza in ONG-uri, care au proiecte personale interesante pentru un urmator job.
Eu sunt de parere ca e mult. Acum poate are ceva prin CV-ul respectiv care sa justifice suma ceruta. Insa pentru un entry level este destul de mult. Sunt altii dispusi sa lucreze pe mai putin si care nu pun atat de mult pret pe salariu, ci vor sa capete experienta. Ce faci daca o angajezi cu salariul respectiv si apoi te paraseste la prima oferta mai banoasa…
Eu cred ca am inceput cu vreo 40$, nici nu mai tin minte. Dar era fun, si multa pasiune. Acum cred ca un junior pleaca de la 500. Cumva in aceeasi ordine de idei, topicul deschis pe Joobs dezbate problema beneficiilor oferite. As aprecia comentariile si opiniile voastre.
E numa bine.Un salariu este ceea ce compania ofera in schimbul timpului util al unui om. O companie care se respecta trebuie sa ofere un salariu de entry level care sa acopere macar cheltuielile de bun simt ale unui om care traieste pe cont propriu.Primul refex a fost sa zic ca e putin, dar totusi nu pot sa fac abstractie totala de tara in care ne aflam.Peace&love.
Se pare ca nu sunt singurul care crede ca e o problema. Have a look here: http://www.adrianalexandrescu.ro/2007/08/16/servicii-incotro/
Eu zic ca e mult. Primul job l-am avut la 14 ani (vanzator la butic) si castigam cam 3000 lei pe zi (o coca cola la 0,25 era 600 de lei).Ideea e ca din criza de oameni s-a ajuns sa fie platit chiorul in tara orbilor precum Ochila…Unii care cer astfel de salarii stau in chirie pt ca nu’s din oras si vor si ei sa traiasca. Nu-i poti condamna, dar ma indoiesc ca isi merita banii, mai ales in IMM-uri.
sunt proaspat absolvent si ar fi ok 200 pe un post care-mi place (marketing).
Faptul ca voi toti ati inceput de la niste salarii mizere (ca sa nu spun altcumva)- ca si mine de altfel – nu inseamna ca asa trebuie sa faca toti.Un salariu cerut nu poate fi evaluat decat in directa concordanta cu solicitantul.
Oh, postul de entry level este pentru Evensys ?Pe http://www.evensys.ro imi da acum eroarea: http://www.inregistrare-domenii.ro/pagina_suspendata.phpNici un aplicant nu e perfect 🙂 Dar nici angajatorul !
cred ca rebuie sa ne dezlipim de frustrarile trecutului. daca vrei un om motivat, care eventual sa-si mai cumpere si o carte, sa studieze, sa fie in touch cu domeniul si nu un robotzel fraged gata de stors de energie chiar si 700 este putin in contextul actual.
@ alex snu am inceput cu salarii de mizerie! 200 de dolari acum 8-9 ani erau bani OK.@ anonimpentru evensys e anuntul. site-ul e work in progress.@ mircea, rainy, eugen, alex spractica bate orice teorie la angajari!@ gabi ncred ca tu gabi meriti mai mult de 200 de euro!
mi-as dori ca toata umea sa inceapa de la 5600 – 600 de euro, insa cred ca in acest moment de incepe de la jumatate, de la 250 – 300 de euro. asta e realitatea!stiu ca problema banilor/ salariilor e “flammable”, insa inainte de toate trebuie sa ne uitam la cateva situatii reale:* multi absolventi nu termina facultatea cu prea multe cunostinte, vezi blogul lui Dan Petre si perlele de la SNSPA.* in cele mai multe cazuri compania investeste timp si resurse pentru formarea celor care nu au un pic de experienta. dupa parerea unora, cei fara experienta ar trebui sa dea ei bani la angajare pentru ce primesc.* sunt companii care investesc bani in traininguri, chiar mii de euro, si se vad apoi parasite foarte rapid.sunt de parere ca daca esti sigur pe calitatile tale si vrei sa intri intr-un domeniu ar trebui sa accepti un salariu de 250 – 300 de euro. depinde apoi de tine sa iti cresti salariu. si am vazut oameni care au reusit acest lucru si oameni care “nu au vrut” sa treaca de pragul asta.
O garsoniera pleaca de la 300 in zilele astea. Plus intretinerea.La un interviu, cand i-am spus care sunt asteptarile mele salariale, reprezentantul companiei mi-a spus ca salariile sunt adaptate la nivelul pietei muncii din Romania. Se poate, insa nu sunt adaptate si la costul vietii din Bucuresti. Daca companiile vor sa aiba angajati care sa se gandeasca la ce au de facut si nu la cum sa-si plateasca chiria trebuie sa ofere salarii care sa acopere macar costurile astea si sa ii mai ramana ceva respectivului angajat. Care mai trebuie sa se imbrace si poate sa se duca intr-un concediu.
@beu stiu o garsoniera cu 250 de euro, daca o vrei… la 300 iti iei in centru!
@c: Nu este relevant ca exista garsoniere la 250, de astea o sa fie mereu. Daca cauti in ziare sau pe net preturile sunt de la 300. Si Dristor sau Militari nu sint centru. Oricum, ideea e urmatoarea: 600 e putin pt costurile din Bucuresti. Parerea mea. Chiar la 250, cu intretinerea ajungi la 300. Iti mai raman 300 sa mananci, sa te imbraci, sa mai iesi la un film. Crezi ca iti ajung? Cu ce te mai duci in concediu?
pai de asta au crescut preturile la chirie, pentru ca au pustii astia tineri de unde sa plateasca.. ca daca nu aveau era chiria mai mica.
nu e pb angajatorului cat plateste omul chiria sau cat il costa transportul. angajatorul plateste o marfa. marfa este timpul + cunostintele + abilitatile omului respectiv.daca omul vrea sa invete o meserie inseamna ca este dispus la sacrificii. asta inseamna sa economiseasca de unde poate ca sa isi cumpere carti, sa vina la serviciu/training pe bani putini sau deloc, etc.pana la urma omul investeste intr-o cariera si intr-un statut + venit viitor.altfel exista locuri libere la drumuri, poduri si autostrazi.restul sunt fitze.
M-am angajat din al doilea semestru al primului an de facultate(FCRP -2007). Vroiam sa fac voluntariat, sa obtin acea “experienta” de care e nevoie peste tot. Am ajuns la un interviu (pentru un post de copywriter), le-am spus ca nu am experienta, dar ca vreau sa fac ceva si ca pot! Mi s-a acordat sansa. Dupa cateva briefuri am venit o zi de proba, iar apoi m-au angajat. Nu am stiut cat sa cer, desi m-am consultat cu multi cunoscuti. Am cerut 300euro (colegi de facultate mi-au spus sa cer 200euro) si am primit 400. Mai apoi “seful” meu mi-a spus ca am cerut prea putin. Nu banii ma interesau. I-am spus ca as fi fost in stare sa-i fac cafeaua doar ca sa invat ceva nou. Bine ca nu bea cafea 🙂 Lucrez full-time si acum consider ca ceea ce fac merita mai mult de 400euro.
Da, recunosc, as face Graphic Design pe gratis, daca nu ar exista notiuni precum “chirie”, “intretinere”, “preturi” etc., dar pana una-alta, asemenea dorinte de voluntariat nu fac altceva decat sa strice piata.Exista multi studenti sau proaspat absolventi care primesc bani de la mamica si taticu, care se angajeaza din plictiseala si pentru care salariul reprezinta simpli bani de buzunar de spart prin cluburi si terase. Pentru ei, salariul e o simpla formalitate, sa nu fie totusi prea mic, sa se incadreze in media auzita de la prieteni sau vazuta pe bloguri. Mai sunt totusi si ceilalti care, voluntar sau nu, se intretin singuri, de unde si interesul sporit asupra salariului… o camera intr-un apartament sau o garsoniera mananca automat majoritatea salariului (pentru ca statul in camin, cu ceva colegi petrecareti/galagiosi/alcoolisti nu prea se pupa cu viata de angajat), mai adaugam cheltuielile lunare pe mancare, transport, calculam ceva cheltuieli mai rare pe incaltaminte si imbracaminte, plus – fereasca sfantu’ – ceva cheltuieli suplimentare pentru activitati sociale, si deja am depasit cu mult aia 200-300. Si asta nu se refera nici pe departe numai la Bucuresti. Preturi si cheltuieli exista si in alte orase. Angajatorul tine cont, macar in mica masura, si de chestiile astea, cand stabileste salariul pentru studentul/tanarul respectiv? Un angajat nu traieste numai alea 8 ore in care i se pune la dispozitie un spatiu de lucru, un dozator La Fantana si o toaleta. Mai are de petrecut cumva si restul de 16 are din totalul de 24.Revenind la subiectul investiilor firmei in angajatii sai, oricat de nobile ar vrea sa para aceste demersuri, acele “mii si mii de euro” bagati in traininguri si alte asemenea, sunt in principal tot in folosul firmei, ca angajatul sa lucreze tot mai profitabil, sau ma insel ?!Legat de frica asta de angajatii care te parasesc cu prima ocazie, plangeri am tot vazut, dar nu prea am vazut incercari de explicare logica a acestor evenimente. E usor sa zici ca a plecat pentru ca era un/o neserios/neserioasa care te-a lucrat pe la spate…
alex filip: “Sunt altii dispusi sa lucreze pe mai putin si care nu pun atat de mult pret pe salariu, ci vor sa capete experienta”Pai asta inseamna sa profiti de piata neformata si implicit, de potentialii angajati.nicolae naumof: “Eu zic ca e mult. Primul job l-am avut la 14 ani (vanzator la butic) si castigam cam 3000 lei pe zi (o coca cola la 0,25 era 600 de lei).”In primul rand ca nu are legatura cu subiectul, ce ai facut tu la 14 ani la butic nefiind un job propriu-zis. Sau la 14 ani semnasei deja contract de angajare? **Mentionez ca ce am zis si in comentariul-roman anterior ar trebui sa depinda de CV-ul si cunostintele potentialului angajat, ca daca respectivul nu prezinta nici un avantaj, e si normal sa nu merite nici macar cei “200-300”.
cristian,daca este vorba de jobul pentru evensys, no offence dar un junior destept care sa faca tot ceea ce scrie acolo la “responsabilitati / beneficii” isi castiga cu varf si indesat cei 600 eur :)intr-adevar, salariul depinde si de om, dar saracia te tampeste. cu 200 eur nu poti decat sa traiesti cu apa plata si lamaie pana la pay-day si sa te uiti pe pereti. nu-ti mai ramane nimic pentru un concert, un film, o carte – nu de business, ca pe-alea poate le gasesti si pe la birou – o carte frumoasa care sa-ti mai lumineze mintea. sunt ferm convinsa ca un copil crescut intr-o familie saracred ca piata de munca din .ro e foarte bolnava. cei care fac angajari deja au depasit de mult etapa in care sa realizeze concret care e costul existentei [personal n-am habar cat costa o paine sau abonamentul RATB. si inca nu sunt la nivelul la care sa fac angajari! :))]. true, nu e problema angajatorului cu ce-si plateste angajatul ratele la mercedes, dar pornind de la premisa ca juniorul este destept si munceste, trebuie sa-i ofere macar sansa unei rate la dacie :)) [este o metafora, god forbid sa sugerez ca un junior ar avea dreptul sa isi ia o masina, nu, el trebuie sa sufere in mizerie cativa ani ca toti am trecut prin asta :p]in incheiere, as vrea sa spun ca am vazut la viata mea si seniori care isi castiga cei X mii euro pasand toate taskurile catre un junior platit cu 250 si folosindu-si timpul la birou ca sa joace zuma si sa citeasca gsp. si nu mi se pare corect. dar ma consolez cu ideea ca peste cativa ani juniorul o sa ajunga si el la dolce far niente :))ps: evident, sunt de acord cu eugen si iulian de mai sus 🙂
OFF-TOPIC PENTRU IULIANincerc sa dau de tine pe mail. ti-am scris pe yahoo si pe primer si nu stiu daca ai vazut mesajele. da-mi te rog un mail la adresa din profil. mersi
@ alexaschimba compania!@ iuliande obicei anagajatorul nu se ingrijeste de celelalte 16 ore ale angajatului. nu e treaba lui. e vorba de viata personala a fiecaruia!@ boocele mai multe job-uri de entry level pe care le vad eu sunt cele in care proaspatul absolvent cu sau fara experienta minima INVATA inati si apoi APLICA si DOVEDESTE.cunosc cazuri care au inceput cu 200 – 250 si si-au dublat salariul intr-un an. e drept ca vorbesc de un domeniu in care a fost nevoie mare de oameni si s-a plusat la angajare prin dublarea salariului avut.din pacate nu cred ca cineva ofera 500 – 600 de euro unei persoane cu experienta. pur si simplu nu vad compania asta.si mai mult, cunosct director de marketing cu experienta in media care castiga 800 de euro, hai poate are 1000 acum si juniori care inca stau la 300 de euro – si nu vor sa plece la 400, ca le place locul – desi in primul lor an au dovedit ca pot mai mult decat alti oameni de marketing de la trusturi de presa de fitze.overall si fara suparare, sa astepti ca angajatorul sa se ingrijeasca de excursii, concerte si divertisment e ca si cum ai astepta un loc de munca de la stat.
Da, am aflat si eu pe pielea mea ca salariile pentru entry-level sunt privite ca “burse de studiu” de 90% din angajatorii cu care am discutat. La cat a scazut insa euro, 500euro pentru un absolvent de facultate (chiar daca la sfarsitul studiilor are ca skill doar faptul ca vorbeste 2 limbi straine), nu mi se pare foarte mult. 600 de euro – cam acelasi lucru.In fond, majoritatea firmelor ofera atat la prima angajare celor care arata dupa o perioada de proba ca au potential. Inteleg ca tu, Cristi, nu crezi ca e normal. Cam asa arata piata acum insa. Sigur nu era asa acum 15 ani, sunt convinsa, dar multe s-au schimbat de atunci. Cristi, totusi salariul e salariu, nu bursa, oricat ar avea de invatat omul. Da, e entry-level, dar e angajat, nu e in practica. Totusi auto-supra-evaluarea nu e un un “trend”. Surprinzator este ca multi colegi de generatie de-ai mei se bucura la 400 de euro pe luna de parca ar fi castigat la loto, nu ar fi muncit 10h/zi pentru ei!Eu, recunosc, mereu le spun: “cum poti sa muncesti atat pe atat de putini bani??”In concluzie, mi se pare normal. Vorba lui Boo, omul trebuie sa-si permita o carte si un sandvis la pranz… Oricat de entry-level ar fi.
@CristiAnectdotica: Daca am 300 si nu imi ajung de la luna la luna plec fara sa clipesc la mai mult. Astea cu experienta, si munca pe gratis si cu faptul ca peste 5 ani o sa ai un salariu de mii de euro sint povesti.Ceva mai filozofic: Salariile mizerabile pe care le dau majoritatea companiilor pe entry nu sunt normalitatea. Nu e vorba ca unii asteapta joburi de la stat. E vorba de venitul minim garantat pe care tb sa il aiba orice om. La noi e 800 RON. Prin alte parti e 1200 EUR la costuri nu mult mai mari. E vorba de faptul ca piata muncii din Ro este total distorsionata. Cei mai motivati si eficienti angajati sunt cei multumiti. Nu cei care se gandesc ca nu au cu ce sa isi plateasca chiria sau rata la Logan.Unele multinationale stiu asta si dau 600/700 la entry.
Un new entry reprezinta pentru firma potential profit. Cu cat acel potential se apropie mai mult de certitudine si stii ca peste 3-6-9 luni va scoate +5000 de Euro pentru firma, da ii 500, chiar 600 de ce nu 700. Insa in momentul in care totul ramane la stadiul de “posibil” si nu neaparat “probabil”, mai bine ii dai 300 la angajare si 600 din punctul in care confirma.Problema se pune si la metodele de recrutare, daca ele ar putea garanta productivitatea unui anumit individ probabil s-ar da chiar si 1000 de Euro pentru un entry level, insa cum necunoscutele sunt prea mari se ajunge la astfel de dezbateri.
@ andressaam fost si eu la inceput si stiu cum e sa ai bani putini sau deloc.cred ca e normal ca dupa ce ai dovedit sa primesti mai mult. am avut mai multe experiente in care cei care au dovedit au primit cat s-a putut sau chiar mai mult.@ andressa , B, sebahdeci exista si companii care dau 500 – 600 de euro unui entry level, desi eu cred ca in majoritatea cazurilor se incepe de la 250 – 300. deci avem si vesti bune…@ bam inceput cu 200 de dolari si in 1999 cand s-au rasculat minerii si a fost o mica criza economica si politica, dolarul a crescut foarte mult. cred ca s-a dublat dolarul intr-un an de la nagajarea mea. Am plecat la un alt job pe echivalentul in lei a 175 de dolari si plecam la mai bine!au trecut anii si astazi pot spune ca am in jurul meu oameni care au pornit la fel si au povesti de mii de euro acum sau mult mai bine. si nu au jucat la loto.
sunt vesti bune ca oamenii pornesc de la bani putini? nu sunt sigura.eu acum trei ani am facut fara sa vreau voluntariat. am muncit 14h/zi si in weekend si nu am semnat, nu sm fost platita! deloc.am fost si platita foarte prost, totusi paltita, in alte cazuri. ca si cum asta ar fi un bonus! acum am salariu. mare. e o poveste de succes ca unii si-au batut joc de mine sau ca m-au platit ca pe un portar cand meritam mai mult? eu nu cred asta.
@ andressasalariul de entry level se numeste asa din anumite motive, nu crezi?ma bucur insa ca pornesti in primul mare job cu un salariu mare. il meriti si poate mai mult decat atat, caci despre tine stiu cate ceva si iti recunosc aptitudinile. de fapt pentru multi nu mai trebuie sa le dovedesti. insa cum ma pot asigura ca voi gasi, de exemplu, pe cineva ca tine?
Cristi,dar nu sunt la primul job. Am avut si eu partea mea de “bursa” sau “voluntariat”.Nu mi se pare deloc corect. oricat de incapator ai fi.
*incepator:)
Cred ca abordarea corecta este sa angajezi oamenii care lucreaza din pasiune si sa ii platesti la pretul pe care il cere un sugator din asta de bancnote.
600E este mult pentru un junior, dar asta e pretul la care s-a evaluat singur. Asta e oferta lui, si nu e una take it or leave it, altfel cade din principiu.E simplu: se negociaza la 350 plus bonuri, pachet pe care il accepta sau mai da o tura pana cand se convinge. Avantajul este ca se cunoaste inca de la inceput si care sunt asteptarile sale salariale pe urmatorul an.Numai bine de crescut salariul la 450E dupa 6 luni daca performeaza, la 500E dupa 12 luni si la 600 dupa 18 luni. Motivandu-l.Timp in care, la cum se lucreaza in Romanica, juniorul nu mai e junior si incepe sa performeze.Nu vad care e problema. Cerere si oferta. Daca ele nu se intalnesc, nu se face tranzactia. Daca juniorul de la marketing stie sa negocieze, atunci isi va demonstra prima calitate, fara de care nu poate performa mai tarziu. Abilitatea de negociator. Cheama-l la interviu si vezi ce poate. Abia dupa aia te gandesti cat dai pe el. CV-ul este irelevant.Problema e pusa gresit, extrem de gresit in mai toate companiile romanesti. Care se uita la pretul de achizitie al unui om, nu la costurile generate ulterior, si nici la beneficiile date de o persoana reala, nu de un CV.
N-am citit toate comentariile, dar observ niste atitudini foarte ciudate de care romanii nu au scapat nici dupa 17-18 ani. Logica elementara pare foarte greu de aplicat pentru unii. Salariul nu are treaba cu cheltuielile bietului absolvent in aceeasi masura in care pretul unui produs nu are treaba cu costul de prouductie. E competitie, raport cerere/oferta. Si atit! Cit ofera piata atit se plateste, cu o corectie de 10-20% pentru eventuale merite individuale din CV. Nu-ti convine, lumea e larga. Du-te pe alta piata unde raportul e in favoarea ta. Angajatorul de asemenea e liber sa faca la fel, se cheama outsourcing.Oriunde in lumea asta nu muncesti pentru “cit meriti”, nu muncesti pentru cit cheltuiesti, nu esti platit in corelatie cu chiria medie, ci doar in corelatie cu cit se plateste in general pentru cineva cu nivelul tau pe piata muncii.
Cand voi fi in pozitia de a angaja oameni pe care sa ma pot baza si care sa produca, sa fie motivati si sa lucreze ca pentru ei, nu pentru patron – situatie in care sper sa ma gasesc cat de curand, nu voi discuta sub nici o forma suma la care se evalueaza singur un candidat. Un angajat care va ramane in companie si dupa 2-3 ani de zile si care va manifesta un entuziam crescand de la an la an, este cu siguranta un om inteligent, capabil sa se autoevalueze corect.Ce treaba am eu, din pozitia angajatorului, sa pun la indoiala aceasta evaluare? Pai simplu – doar sa decid daca mi-l permit pe acel om sau nu. Imi doresc din tot sufletul sa pot face ce mi-as dori sa faca managerul meu actual:- “frate, esti super bun, esti o adevarata achizitie pentru echipa asta, cat vrei?” -“pai avand in vedere volumul de munca, cheltuielile actuale si modul in care cred cu convingere ca m-as descurca pe pozitia pe care mi-o oferi – salariul meu TREBUIE sa fie 3000 eur”-“ok, esti angajat!”evident nu discut trierea pentru interviu – nu o sa vina niciodata NUMAI oameni ca cei descrisi mai sus.pentru cei care se intreaba unde au sanse de cel putin 600 eur ca entry level, unul din raspunsuri este Oracle. However, nu va asteptati la cresteri fabuloase de la an la an – pur si simplu nu exista! Inca un paradox in compania amintita – oamenii vechi au beneficiat de marirea anuala insignifianta – oamenii noi, ca sa fie interesati de un posibil job ( ca deh, a cresut piatza), primesc oferte net superioare celor care au vechime in companie – tocmai pentru a nu “protesta” 1-2 ani….
Cu salariul este la fel ca la piata: vanzatorul iti pune produsul pe tejghea si-ti zice pretul; in functie de cat este de important pentru tine produsul, platesti sau cauti un inlocuitor (mai bun sau mai slab). Asa si cu angajatul; el face o parte din trebuirile firmei si aduce venituri prin asta. Nu conteaza ce face, conteaza ceea ce genereaza. Poate sa duca gunoiul si sa aduca profit mai mare decat un senior copyrighter lenes. Respectivul cere 600E si-si doreste sa fie remunerat cu 600E; prin asta specifica clar ca-si doreste sa lucreze la o firma care sa-i dea de lucru si pentru care sa generele profit astfel incat sa-l remunereze cu 600. Nu conteaza ca e junior sau senior, ca are sau nu experienta. Conteaza ce genereaza, iar capacitatea de a genera ceva util pentru firma se poate evalua. Faptul ca salariul de 600E este cu mult peste media pe tara a salarizarii si ca unui “pusti” i-ar ajunge nu este motiv de jind. Poate chiar acel “pusti” produce de cel putin 4 ori mai multi bani pentru firma
Nu stiu de ce iti faci asa probleme. nu te cunosc dar se pare ca esti de partea “cealalta” a baricadei. adica “antreprenor”. pentru un salariu entry level trebui sa oferi atat cat ii trebuie unui om care “intra” intr-un domeniu. si mi se pare normal sa-si poata plati o chirie. nu inteleg de unde zgarcenia asta. de ce sa munceasca ca un negru? in loc sa se concentreze pe problemele firmei sa isi faca griji pentru “aoleu suntem in 20 si nu mai am bani.., o sa ma car din tara asta nenorocita” – Asta e normal?Ps. ma indoiesc .
Ce mi s-a parut interesant in toate comentariile la acest subiect a fost faptul ca nimeni nu a mentionat proportia dintre salariul platit unui angajat si veniturile pe care o companie “serioasa” le scoate de pe urma acelui angajat.Din auzite, salariul unui angajat intr-o multinationala este un procent foarte mic din profiturile pe care compania le scoate de pe urma muncii acelui angajat (uitati-va de exemplu prin cv-uri sa vedeti ce bugete gestioneaza oamenii si pe ce bani).Dar toate calculele acestea sunt niste calcule interne ale companiei care teoretic isi face treaba de “due dilligence” ca un antreprenor pentru ca la finalul anului sa fie pe negru cu finantele…Ca in Romania… e ca in Romania… asta e total alta discutie :)Daniel
@ zvonerCe inseamna “sa performeze”?
“sa performeze” = verb tranzitiva face, a executa, a efectuaa juca, a interpreta (un rol)verb intranzitiva da reprezentatii, a jucaa cantato perform in a play = a juca intr-o piesato perform on the flute = a canta din flaut .Engcarry out or perform an action”John did the painting, the weeding, and he cleaned out the gutters””the skater executed a triple pirouette””she did a little dance”;give a performance (of something)”Horowitz is performing at Carnegie Hall tonight””We performed a popular Gilbert and Sullivan opera”;perform a function”Who will perform the wedding?”;get (something) done”I did my job”