Cred ca am ajuns intr-un moment in care aruncam foarte usor in stanga si in dreapta cuvinte precum specialist, consultant sau expert. Poate mai putin ne dam experti.
Harvard Business Review, probabil cea mai “grea” revista de business din lume, are un articol (rezumat) in cel mai recent numar al sau in care incearca sa raspunda la intrebarea: “Cum stii daca esti un expert?”
Am pus acest post mai mult pentru a ridica aceasta intrebarea “Ce ne face sa ne numim experti si cum stim ca suntem cu adevarat?”, dar si penru ca astazi intr-o discutie am dezbatut valabilitatea noilor specialisti din online.
Cred ca marea problema este ca gresim persoana care eticheteaza. Eticheta de expert n-ar trebui sa ti-o pui singur ci ar trebui sa o primesti de la altii.Daca ne-am face treaba cum trebuie si am fi consecventi probabil ca eticheta mult dorita ar veni si ea. In rest, atata timp cat nu te lauzi in gura mare, n-ai decat sa te consideri expert in ce vrei tu. Asa vad eu lucrurile.
“Eticheta de expert n-ar trebui sa ti-o pui singur ci ar trebui sa o primesti de la altii.”Daca te uiti in presa cum sunt etichetati unii “experti” iti dai seama ca nu poti pune astfel de etichete decat daca tu insuti ai cat de cat idee despre domeniul respectiv.Mai degraba este vorba despre un continuum al expertizei. Nu exista un preag de a care te poti considera expert. In general, cu cat nivelul de expertiza iti este mai ridicat cu atat iti dai seama cat de putine cunosti. Si viceversa. Cel putin in informatica, am vazut atatia “experti” in viata, ca practic pentru mine cuvantul asta a devenit gol de orice semnificatie.
de acord ca acea eticheta nu o poate pune oricine.
uau. dificila problema. de foarte multe ori poti sa ranesti orgoliul cuiva daca-i spui ca nu este expert. insa greseala pe care o comit multi este ca SE CONSIDERA experti tocmai pornind de la orgoliu.. e posibil si partea cealalta a monedei. se atribuie cuiva titlul de expert tocmai PENTRU A-I GADILA orgoliul. cred ca cine are curajul sa afirme ca, in ciuda unei experiente intr-un domeniu este totusi amator, e pe drumul cel bun sa ajunga expert. 😉
ecologista: de acord, dar vezi tu ca expertii sunt platiti iar amatorii nu…
“expertii sunt platiti iar amatorii nu…”nu fi chiar asa de sigur…
Dar care sunt noii specialisti din online si daca avem unii noi care sunt cei vechi?Expertul este cel cu experienta, nu? EXPERIÉNŢĂ,2. Verificare a cunoştinţelor pe cale practică, prin cercetarea fenomenelor din realitatea înconjurătoare. (asa zice DEXul; Wikipedia zice ceva asemanator.Deci un expert ar trebui sa fie cineva cu cunostinte, o persoana care se informeaza mereu, care se pune la curent si care apoi pune in practica, verifica, adapteaza schimba, valideaza cunostintele sau nu etc. Daca nu se preocupa in permanenta sa capete cunostinte noi si doar profeseaza (cu succes presupunem) este un fel de autodidact. Daca se preocupa doar cu dobandirea de noi cunostinte fara a letesta si aplica este doar un erudit.
Cred ca si momentul iti da calitatea de expert. Sa ma explic: daca intr-un grup de oameni esti cel care ofer solutia, iar nivelul de cunostinte este consistent, nu cultura generala, atunci poti fi numit expert in cadrul acelui grup. Ce te faci la o reuniune de experti, acolo pare mai greu. Sau la o sesiune de comunicari [intotdeauna mi-am dorit sa particip la o sesiune de comunicari]. Pamela Slim vorbeste la randul ei despre acest subiect aici
O greseala tipica pe care o fac unii investitori este sa isi puna increderea in ceea ce opinia publica defineste drept “experti”. Care experti o dau, in majoritatea cazurilor, in bara. Vor alege mai degraba un profesor universitar cu renume decat un student capabil, pentru ca primul este “expert”, iar al doilea, nu-i asa, un mucea incepator.Acum vine intrebarea, cati “experti” din astia ati vazut in Top 500 american (stiti voi care)?Expertii nu sunt acolo unde ii arata presa cu degetul, pentru ca presa nu stie sa faca diferenta intre “glitz an glam” si adevarata expertiza — care cu cat e mai discreta , cu atat e mai veritabila.