Am pus si eu mana pe “Averile din presa romaneasca”, catalogul editat de Saptamana Financiara. Sunt multe reactii si zambete pe care le-am avut la rasfoirea catalogului, dar nu am sa le pun cap la cap in acest post. Cred ca efortul redactorilor de la Saptamana Financiara merita salutat si nu amendat.
In deschiderea catalogului se vorbeste de ziaristii branduri de la noi, iar la aceasta “faza” am un amendament.
Nu cred in ideea de ziarist brand, nu cred in ea ca un model de urmat, ca un obiectiv pe care orice jurnalist sau absolvent de scoala jurnalistica ar trebui sa il aiba.
Brand inseamna printre altele promovare, cosmetizare, valorificare. Inseamna marketing. Inseamna profit. Iar jurnalistii, dupa parerea mea, nu ar trebui sa se marketeze. Ziaristul este mai degraba un ONG decat o societate comerciala.
In momentul in care ajungi un brand in domeniul tau, statutul tau se schimba de cele mai multe ori. Din angajat devii angajator sau partener. Esti parte din business. Ori ai un statut privilegiat. Nu mai esti un regular guy.
Un jurnalist care tinde sa devina un brand, ar trebui sa isi schimbe domeniul de activitate. Sa devina consultant, sa iasa din jurnalism sau sa ramana cu un statut de “invitat”.
Un ziarist ar trebui sa aiba un singur loc de munca, cel din presa, fara alte actiuni la diverse firme, caci in momentul in care devine actionar din jurnalist se transforma in om de business; statut care de multe ori poate crea conflicte de interese.
Va recomand insa sa cititi editorialele semnate de Catalina Cernica (Graffiti BBDO), Mihaela Nicola (Nicola Porter Novelli) si Stefan Liute (Grapefruit).
Tolontan e un ziarist-brand? Raporteaza tot la miscarile de trupe GSP-PROSPORT din anul 2003, si ce a urmat dupa.
cred ca e un ziarist model…
Dar ce spuneti despre averea lui Dan Diaconescu? Pe mine m-au cam “lovit” masinile lui! 🙂
alex, cind esti prieten cu nicu gheara……..
Him…sint niste date acolo … oricum. se ved clar doua tipuri de ziaristi. categoria rosca stanescu, horia alexandrescu, nistorescu, cu tone de bani din nimic facut concret. si generatia tolontan – dragos stanca, doi oameni cu adevarat profesionisti ai presei de azi…
eu nu judec pe nimeni… spun doar ca nu cred in branding pentru ziaristi… cat despre profesionisti, sunt sigur ca exista multi si in presa, cei mai multi probabil nedescoperiti…
Definitia ta, Cristi, e scrisa cu suflet de jurnalist si se vede. Un brand nu e numai despre profit si promovare, e si (mai ales) despre cum il percep cei care il “consuma”. Din perspectiva asta e usor: exista jurnalisti branduri asa cum exista publicitari branduri si, nu-i asa, bloggeri branduri 🙂
Nu am incercat sa dau o definitie a brandurilor si am zis “printre altele”…Dar e interesant ce spui tu legat de perceptie… caci imi dau seama ca suntem adesea victimele perceptiei in cazul multor branduri umane si poate mai ales in cazul brandurilor de ziaristi.Sunt convins ca exista cineva care ar demonta fiecare brand de jurnalist din acel catalog si ar veni cu niste informatii necunoscute publicului larg, care ar schimba poate perceptiile.Sunt sigur ca realizatorii catalogului au avut mult mai multe info despre fiecare, dar nu le-au publicat din motive obiective.Brand personal inseamna printre altele si ceva vandabil, ceea ce nu e compatibil cu statutul de jurnalist.