Cei de la IKEA sunt g e n i a l i! Chiar sunt. Asta e concluzia mea dupa o prima vizita. E uimitor sa vezi si mai ales sa simti pe pielea ta toate facilitatile la care s-au gandit. De la celebra eticheta “stie tot” pana la yellow bags si carucioarele facute special pentru acestea, de la simplificarea asamblarii produselor si ambalarea lor la locurile de parcare pentru carucioare din “restaurant”, de la creionul, foile de calculatii si metrul de hartie oferite gratuit la solutiile de amenajare gandite pentru spatii dificile (a se citi mici), de de la preturile foarte bune (ok, unele nu sunt chiar cele mai bune) la anticiparea nevoilor tale de transport (gasesti un carucior exact atunci cand si unde ai nevoie de el).

La IKEA devii copil, pui mana pe toate si iti umpli cosul cu tot felul de “prostii” de care ai sau nu ai nevoie. Si esti fericit ca intr-un film american. Parca te si vezi alergand spre un paradis verde, pe un cer senin, cu un soare prietenos. Alergi si zambesti. Esti in al noualea cer. Pana te lovesti cu capul de un geam ca intr-o parodie americana si cazi apoi in fund. Te ridici nedumerit si cauti sa vezi ce ti se intampla.

Am traversat Bucurestiul din sud pana in nord cu cateva achizitii clare in minte. Voiam sa imi completez biroul de acasa cu cateva polite. In showroom am descoperit politele si am reusit sa comand din depozit un model din cele doua dorite. Pentru celalalt nu era nevoie de comanda. Urma sa il gasesc in zona de autoservire.

Am traversat tot magazinul pana la zona respectiva. Acolo aveam sa aflu ca a doua polita dorita nu mai exista la raft in culoarea dorita. Am intrebat daca pot verifica la etajele superioare ale raftului. Mi s-a zis ca ei nu aprovizioneaza in timpul zilei.

Am vrut apoi sa iau o culoare disponibila si facea sens sa schimb si prima polita comandata pe noua culoare. Nu aveau. Dezamagire totala. Gust amar… Aveam trei posibilitati. Sa renunt la tot, sa combin doua culori sau sa raman doar cu una din polite si sa revin. Am ales ultima varianta.

La casa, dupa ce am pus tot ce cumparasem in pungi si apoi in cos, aflu ca deodata sistemul de plata prin carduri nu mai functioneaza. Nasol. Nu aveam cash la mine. Noroc cu sistemul manual de “citire” a cardurilor, cu validare telefonica.

Am pornit apoi spre ultima oprire: locul de ridicare a politei comandate. La livrare ma trezesc cu doua polite de acelasi fel. “Pai am vrut doar una, scrie si in comanda!”, zic eu nedumerit. “In factura zice ca ati platit doua”, spune angajatul sigur pe el, continuand: “Mergeti alaturi sa va luati banii inapoi!”.

Alaturi ma inteleg destul de repede cu domnisoara de la ghiseu, care repede opereaza schimbarile in factura si returneaza banii. Plec oarecum linistit, insa spre iesire imi dau seama ca am ramas tot cu doua polite.

Ma intorc si ii explic domnisoarei ca nu si-au luat produsul inapoi. Ma priveste nedumerita. Eu ii povestesc pas cu pas discutia noastra anterioara. Pare ca intelege, iar eu las pachetul si plec. De data asta de tot.

Nota bene: Sunt chiar incantat de modul in care este gandit acest tip de magazin si de facilitatile oferite. Ar trebui facut doar un upgrade la relatiile cu clientii sau mai bine zis la instruirea personalului. Situatiile prin care am trecut eu sunt chiar banale, se pot intampla oriunde si oricui. Conteaza insa in aceste cazuri felul in care personalul angajat reactioneaza. De aceea nedumerirea si nesiguranta in a lua decizii sau a oferi raspunsuri nu ar trebui sa existe la un angajat.