Ca tot am scris de cateva ori despre Starbucks, va recomand cel mai recent numar al BusinessWeek, in care veti gasi povestea lansarii brandului in Romania. In acelasi numar am gasit o imagine cu Alexandra Gatej (Unilever) care mi-a adus aminte de sedintele foto “interminabile” in care pentru o singura poza “trageam” cateva zeci de cadre, totul efortul fiind facut pentru a avea in final o poza perfecta pentru articolul nostru. Nu stiu cum sunt altii, dar noi la BMG asa ne-am straduit inca de la inceputul anilor 2000.
Si pentru ca ieri am zis ceva de Money Express, iar azi de BusinessWeek, va recomand si analiza dedicata presei de business din revista Campaign pe aprilie.
daca “voi” la bmg asa v-ati straduit de un milion de ani incoace, de ce n-ai ramas acolo si ii lauzi de la distanta? de ce dorinta de perfectiune a bmg-ului nu te-a “retinut” acolo? Ai plecat si acum ii lauzi? atata timp cat ai plecat, e bine sa ai decenta sa fii mai rezervat!
sunt multi cei care ajung intr-un loc, invata tot ce stiu azi acolo, fura meserie, si apoi injura! cred ca in cazul lor se pune problema decentei.pentru mine bmg a insemnat locul in care m-am format si locul care a contribuit masiv la tot ce am realizat profesional pana acum.nu cred ca e lipsa de decenta sa apreciezi un loc chiar si dupa ce l-ai parasit.si inca ceva… eu am stat 7 ani la BMG, ceea ce cred ca e o performanta. nu stiu teoriile legate de formarea carierei, dar cred ca 7 ani sunt indeajuns.
5 ani sunt multi…iar 7 ani sunt si mai multi. ai plecat dar daca formulezi “noi, la BMG” inseamna ca regreti plecarea. multa atentie la nuantze si mai ales la faptul ca nu poti sa ai pretentia sa spui ca stii totul dintr-un loc, indiferent cit ai sta acolo!
dupa 7 ani, cred ca oricine zice “noi xxx” si 6 luni mai tarziu …uite, acum doua zile, am primit la BMG un tricou de la Coke Zero si Money Express! se pare ca si altii regreta ca am plecat. 😉