Intentionez de ceva timp sa scriu despre imitarea in media, insa imi propusesem sa gasesc mai multe exemple locale. Ultima data cand mi-a trecut prin minte acest post a fost acum cateva zile cand am vazut promo-ul unei clone a emisiunii Tradati in dragoste (Test de fidelitate de la Antena 1).
Un alt moment in care am vrut sa scriu despre mimetism a fost atunci cand cele doua mari cotidiane de sport de la noi au trecut pe formatul compact, unul imediat dupa celelalt.
Richard m-a “convins” printr-un comentariu recent la un post mai vechi sa nu mai aman momentul. El pune imitarea sub semnul lipsei de originalitate. Eu ma intreb daca imitarea nu este practic de multe ori o solutie naturala de a raspunde competitiei si nu a rata trendul pietei. Si aici nu este vorba doar de piata media.
In urma cu cativa ani, Dialog (actualul Orange) a anuntat peste noapte taxarea la secunda. Anuntul a fost facut intr-o zi de luni sau de marti. Pana vineri Connex (actualul Vodafone) a reusit sa pregateasca o oferta “pe masura” si daca nu gresesc in week-end-ul ce a urmat am vazut si un spot pe TV de contra atac.
Richard a fost dezamagit de faptul ca trei publicatii americane au trambitat pe acelasi subiect: “individul obisnuit devenit vedeta anului”. Eu unul nu cred ca cele trei reviste, respectabile de altfel, s-au copiat una pe cealalta. Si atunci care este explicatia?
Ma intreb ce as fi facut eu daca as fi fost pus intr-o situatie similara ca editor al unei reviste. De fapt cred ca am avut in cariera mea cateva cazuri de genul asta. Nu atat de importante ca acesta, dar am avut o vreme cand o publicatie concurenta publica inaintea noastra “articolele” pe care noi le aveam in pregatire. Era frustrant, dar mereu imi spuneam ca nu conteaza, articolele noastre sunt mai bune, brandul nostru este mai puternic, la fel si awareness-ul. “Castiga” cel mai bun, nu?
Cred ca si in cazul celor trei publicatii problema se pune cumva la fel. Vorbim aici de trei branduri media cu personalitati distincte, integre si influente. Fiecare a decis ca asta e subiectul potrivit si nu au renuntat la el. Fiecare a avut o motivatie puternica si a mers mai departe cu ideea.
Dar pana la urma poate gresesc, poate nici macar nu e vorba de imitare!?
Cristi, eu cred ca lucrurile depind foarte mult de la un caz la altul. Evident ca de multe ori a imita inseamna a copia, a nu te stresa sa realizezi ceva unic, ci de a prelua un model de succes. Despre un trend al pietei poti vorbi doar daca un actor extrem de important pe piata face o miscare, si restul nu isi pot permite sa nu faca acelasi lucru (vezi cazul Orange Vodafone prezentat de tine, poate). In rest insa, cand ai multi jucatori pe piata, fiecare cu particica lui, si fiecare copiindu-se la greu, nu e altceva decat copiere din comoditate si lipsa de originalitate, iar publicul din punctul meu de vedere taxeaza asta.Despre exemplul ‘personalitatii’ anului la americani: cred ca face parte din prima categorie, aceea setarii unui trend de catre liderul de piata.
Cu siguranta, reproducerea in oglinda a miscarilor “adversarului” poate fi o tehnica eficienta – de ce nu? A fost si este folosita de toata lumea. “Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte” e una din formele de manifestare, chiar daca nu cea mai pasnica. Mimetismul (cromatic, de comportament, etc) e folosit in mai toate lanturile trofice, atit cu scop defensiv cat si ofensiv, de camuflare a intentiilor. Iar in contextul globalizarii, al uniformizarii si dispersarii aproape necontrolate a informatiei, s-ar putea sa aiba o doza de real toata povestea asta, in ideea ca nu mai exista neaparat poli individuali/discreti de influenta, cei atit-de-cunoscuti de pina acum fiind inlocuiti de oricare dintre “noi” – “noi” in sensul in care suntem cei care vehiculam si influentam in diverse grade circulatia informatiei. Totusi, mi se pare un fel de “anonimizare” in masa, cu surle si trambite – un fel de diluare a identitatii, fara baze reale: “iata, te scot pe tine la inaintare, ilustrule anonim, pentru meritele tuturor – care-s si ei la fel de anonimi, si la fel de ilustri”. O simt ca pe un praf in ochi dpdv media – pentru ca mi se pare ca un copycat e ceva ce faci cand nu ai realmente ceva interesant de spus. Poate gresesc, avand in vedere “mamutii” care au recurs la aceasta tehnica la finele lui 2006 – da’ asta e parerea mea 🙂
Ca zici de imitat, Dialog a imitat pe Connex cand a aparut Connex Go, dupa maxim o luna Dialog a venit cu Easy Alo sau ceva asa.Si citeste aici cum Google copiaza pe Yahoo la o pagina, sau aici pt Microsoft si Apple.
Apropo de imitat, nici revistele auto nu se lasa mai prejos: AutoExpert si ProMotor au avut de cel putin 2 ori anul trecut copertile aproape identice … coincidenta? nu prea cred…