Apreciez foarte mult oamenii sinceri si cu entuziasm. Acum, nu pot sa imi dau seama mereu seama cat de genuini sunt ei!? Insa ma las “sedus” gandindu-ma ca am fost si eu odata ca ei. Ma refer aici la cei aflati la inceput de drum.
M-a sunat acum cateva minute un student – cu o emotie in voce care imi amintea de mine la primele telefoane date unor oameni importanti – care dorea sa il ajut la realizarea unei reviste in care “a investit tot ce a avut” (ca sa il citez). I-a luat o luna sa faca rost de telefonul meu mobil. Si era atat de fericit ca i-am raspuns la telefon la ora asta (20.00).
Practic dorea sa il consiliez. Si dorea sa vina in redactia Campaign pentru a vedea cum se face o revista. I-am spus ca de ceva timp nu ma mai ocup de publicatie si i-am dat o solutie pentru “problema” lui. In acel moment, am trecut de la DUMNEAVOASTRA la tu si de la o rugaminte sincera la o cerinta fireasca. Si cumva emotia i-a disparut din voce.
Nu am tinut niciodata la politetea excesiva, dar pe langa sinceritate si entuziasm am apreciat si respectul neconditionat.
Acum nu stiu daca (ar trebui) sa ma mai implic. I-am spus totusi sa ma sune luni.
sa ne spui si noua cum decurge comunicarea cu el. este excelent ca mai sunt si oameni entuziasti si la inceput de drum.si eu ii apreciez foarte mult pentru ca rezonez cu ei. am fost acum ceva ani buni singur intr-un domeniu necunoscut si aveam nevoie de indrumare.
Nu ezita! Ai putea sa regreti doar timpul pierdut! Dupa cele relatate…e o minune ca cineva “vrea” sa faca ceva!Daca nu o vei face,…vei avea un sentiment ciudat…Iti tin pumnii ….si succes!
nu te crede superior doar pentru ca ai cativa ani inaintea lui,automat mai multa experienta.de unde atatea aere????poate ca timpul va dovedi ca e mult mai bun ca tine…de ce crezi ca ar trebui sa-ti poarte un respect deosebit???momentan pt el esti un om ca oricare altul-poate ceva mai mult caci are nevoie de tine,deci daca vrei mai mult respect castiga-l!
in canada, si cred ca in america de nord in general, mentoratul este o activitate curenta.oamenii sunt foarte deschisi sa te ajute cand esti la inceput de drum. nimeni nu munceste in locul tau, dar daca ti se poate transmite din experienta/expertiza pe care celalalt o are, iesi in castig. si cum se spune, nu se stie cine da si cine primeste. ar putea fi o experienta care sa fie benefica si pentru tine.
Daniela, sunt de acord cu tine!De unde superioritatea? Nici chestia cu “respectul neconditionat” nu mi-a placut. Nici eu nici Cristian nu ne-am nascut invatati, am apelat la altii care stiau. Poate si ei au gandit “vaaai ce maret sunt ca-mi ajut semenii!” dar, cel putin ai mei, nu s-au si laudat in scris.
personal nu mi s-a parut exagerat postul lui cristi. posibil si pentru ca il inteleg. nu cred ca a vrut sa fie/ sa se dea superior. pur si simplu a fost impresionat de cum a fost abordat de acel om la telefon.ziceam ca il inteleg pt ca si eu am fost un “om la telefon” cu emotie in glas. tin minte ca am sunat la un trainer din strainatate si am vorbit o engleza cu muuuuult tremurat in glas. chiar INTELEG fenomenul: cum sa fii singur si sa cauti ceva si sa dai telefoane la “gurus”.acum ca au mai trecut anii nu inseamna ca suntem superiori in domeniul respectiv, comparativ cu altii. doar ca a disparut emotia din glasul nostru (cat de cat) si, cel putin eu, nu pot sa ma abtin sa nu ajut pe cei care inca mai au emotia asta in voce.cred ca acum m-am facut inteles.
Cred ca ar fi bine sa-l ajuti. Ai arata ca nu ai uitat de unde ai pornit.
Intr-adevar, tipul sigur nu duce lipsa de entuziasm. Mi-e teama ca ai putea regreta timpul pierdut. Intreaba-l de frecventa revistei pe care vrea s-o scoata si de numarul de pagini. Printre altele, persoana respectiva duce lipsa de realism. Il cunosc.