“Modelul” meu de blogger, Russell Davies (poate ar trebui sa creez o categorie cu numele sau), a avut zilele trecute un post in care spunea: “I’ve got nothing left to say about brands and advertising. It’s not that complicated. I don’t think the blogosphere needs any more pontification about that sort of nonsense from the likes of me“.
Pe scurt, a renuntat sa mai scrie despre branduri si advertising pe blogul sau. Practic, a renuntat sa mai scrie despre munca sa.
Eu tot imi doresc sa fac acest blog despre munca mea, despre subiecte din domeniile in care ma invart si mai putin despre experientele personale.
Cum e mai bine?
tu mai ai de scris, Cristi. al tau e un blog bun atata timp cat nu devine un rost in sine, adica nu se rupe de tine. prea renumitul blog al lui zoso e un daily. nu mai e un blog. imi pare fortat ca trebuie sa existe zilnic. tu scrii cand vrei sa scrii. you’re safe cat timp te tii de asta. i’ll keep on reading
-Nu stiu cum scrie, nu-l urmaresc. Poate e atat de bun incat a spus tot ce putea spune intr-un domeniu finit (publicitari, nu ma mai injurati, e finit!)-Personal pun mult accent pe experienta personala, este aportul meu la constiinta colectiva. (nu ma rastalmaciti, nu scriu zilnic despre ce am avut la micul dejun, aia nu e experienta, e impotenta intelectuala in fata tastaturii)