Am mai spus povestea celor doi fani iPod care s-au suparat intr-o zi ca bateria icon-gadget-ului lor tine prea putin si drept urmare au facut un film in care protestau pe tema asta. Povestea lor am citit-o aici.
In acea poveste, subiectul principal era dat de o frustrare proprie fata de imposibilitatea de a citi blogurile preferate pentru ca din diverse motive ele nu functionau.
Mi-am adus aminte de acea insemnare si acea istorioara cu iPod zilele acestea cand mi-am pus intrebarea – nu mai stiu acum de ce – daca acest blog imi apartine sau apartine de fapt cititorilor.
Spunem ca blogul e in esenta un jurnal personal. Dar in esenta un jurnal personal e intim. Putem fi pe internet intimi? Si chiar crede cineva cu adevarat ca scriem doar pentru noi?
Eu m-am apucat de blogging pentru a impartasi din resursele si ideile pe care le am. Chiar vroiam la un moment dat sa fac o rubrica de idei de business. Nu mi-am dorit niciodata un jurnal “intim”.
Tot nu mi-am adus aminte de ce am ajuns la intrebarea: acest blog imi apartine sau apartine de fapt cititorilor?
Ba e al meu :DBa nu, de fapt acest blog le apartine celor de la Google. De ce? Pentru ca lor le apartine tot internetul, c.c.t.d.In fine. Blogul iti apartine tie in aceeasi masura in care revista publicata de tine iti apartine. Adica intr-o masura destul de mica, si anume pe undeva pe la partea de creatie si de “bragging rights”. Din momentul in care devine vizibila cititorilor, informatia din blog devine a tuturor, fie ea de natura intima sau nu. Doar filozofia mea matinala de doi bani…